În decursul timpului metodele de protecţie au evoluat, posibilităţile de luptă chimică împotriva agenţilor patogeni, dăunătorilor şi buruienilor au devenit mai eficiente. În acelaşi timp s-au mărit şi exigenţele comerţului intern şi internaţional faţă de calitatea produselor agricole. S-a făcut trecerea de la agricultura extensivă, în cadrul căreia se menţineau parţial echilibrele biologice, la agricultura intensivă care a dus la creşterea producţiei dar şi la creşterea atacului agenţilor patogeni. În acelaşi timp soiurile autohtone cu rezistenţă genetică ridicată, au fost înlocuite cu soiuri, linii sau hibrizi de mare productivitate dar care sunt în general mai sensibile. De asemenea folosirea unor doze mai mari de îngrăşăminte chimice, uneori administrate, neechilibrat, a creat condiţii favorabile pentru instalarea unor agenţi patogeni tradiţionali cât şi a altora, nou introduşi în culturi.

   Din totalul pesticidelor folosite în agricultură se constată că în ultimii 20 de ani fungicidele au scăzut de la 23 % la 17,5 %, insecticidele de la 55 % la 34,5 % dar iau crescut erbicidele de la 15 % la 43,5 %.

   Cu toate că, în ultimile decenii cantitatea de fungicide a scăzut considerabil, pe plan mondial, datorită conceptului modern de luptă integrată totuşi, măsurile profilactice nu vor putea asigura o protecţie satisfăcătoare culturilor, fără aplicarea de produse chimice.

Proprietăţile fungicidelor:

– fungicidele trebuie să aibă un anumit grad de toxicitate pentru un anumit agent patogen sau un grup de agenţi patogeni şi o fitotoxicitate redusă. Se calculează pentru fiecare produs indicele chimioterapeutic (raportul între doza de eficacitate optimă şi doza fitotoxică) care trebuie obligatoriu să fie mai mic de 1;

– fungicidul trebuie să aibă o toxicitate redusă pentru om şi animalele cu sânge cald, peşti, amfibieni şi reptile. Fungicidele omologate trebuie să aibă o cât mai mică influenţă asupra florei faunei existente în agroecosisteme;

– pulberile muiabile au particule cu dimensiuni între 2-20 μm şi conţin de regulă 20-25 % s.a.;

– emulsiile, la care substanţa activă se găseşte sub formă de particule fine în lichidul de stropit;

– pulberile, au particule mai mari (10-40 μm). Acestea necesită condiţii speciale de depozitare şi se aplică mai greu. În general s-a renunţat la aplicarea lor;

– granulele, sunt sub forma de prezentare obişnuită a unor insecticide dar există şi combinaţii insecto-fungicide sub formă granulată. Acestea se administrează numai la sol la baza plantelor;

– substanţele chimice utilizate pentru drajare, se folosesc pentru învelirea seminţelor într-o peliculă de substanţe (fungicide, insecticide, îngrăşăminte).

După modul lor de acţiune asupra agenţilor patogeni, fungicidele se clasifică în: fungicide de contact şi fungicide sistemice.

    Fungicidele de contact se distribuie pe suprafaţa organelor plantei şi trebuie să acopere cât mai mult din suprafaţa organelor tratate, asigurând distrugerea germenilor infecţioşi după contaminare. Pe măsură ce apar noi zone netratate, aceste tratamentele trebuie repetate(tratamente preventive). Acest lucru poate duce în final la un cost mai ridicat pe unitatea de suprafaţă. Totuşi acestea au un spectru larg şi sunt inhibitori ai unui număr mare de sisteme enzimatice celulare şi respiratorii.

    Fungicidele sistemice se absorb prin frunze sau rădăcini şi sunt transportate prin xylem în mod acropetal, de la rădăcini spre frunze. În schimb, utilizarea lor excesivă a dus la apariţia de noi rase fiziologice ale agenţilor patogeni. De exemplu utilizarea pe scară largă a produsului Ridomil, a condus la apariţia de rase rezistente  la metalaxyl (componenta sistemică a produsului), în cazul ciupercii Pseudoperonospora cubensis. Aceste fungicide au un mod diferit de acţiune – unele inhibă procesele biosinteză, altele respiraţia celulelor patogenilor, diviziunea nucleilor, formarea membranei, sinteza sterolilor etc.

     Din punct de vedere chimic, fungicidele se împart în: fungicide anorganice, fungicide organo-metalice şi fungicide organice de sinteză.

Fungicidele anorganice

   Sulful şi compuşii săi, se folosesc în combaterea ciupercilor din fam. Erysiphaceae prin stropire şi prăfuire. El acţionează sub formă de dioxid de sulf în contact cu aerul sau acid sulfuric în contact cu apa şi prezintă eficacitate maximă când tratamentul se execută la 25-30 ^oC. La temperaturi mai mici de 18 ^oC, acţiunea sa este slabă iar la temperaturi mai mari de 30 ^oC poate produce arsuri pe plante.

   În prezent sulful se foloseşte frecvent sub formă de sulf muiabil sau coloidal pentru stropire în concentraţie de 0,2-1% în doze de 500-1500 l suspensie la ha. Pentru dezinfectarea serelor, magaziilor, vaselor de preparare şi depozitare a vinului, se arde sulf bulgări.

   Sulful mai poate fi utilzat sub formă de compuşi cum ar fi poliosulfura de bariu ( sulfat de bariu 40 – 45 % + sulf măcinat 20-25 %), şi polisulfura de calciu-zeama sulfocalcică (Ca S₃ + Ca S₂O₃).

   Zeama sulfocalcică se prepară din 2,8 kg sulf măcinat şi 1,5 kg oxid de calciu(var nestins). Într-un vas emailat de 15-20 l se amestecă substanţele şi se toarnă puţin câte puţin 3 l  apă fierbinte, amestecând cu o lopată de lemn. Se completează cu cu 7 l apă clocotită până la 10 l, apoi vasul se pune la foc timp de 45 de minute menţinând nivelul de 10 l constant prin adăugarea de apă clocotită. Zeama obţinută este de culoare vişinie cu puternic miros de hidrogen sulfurat şi se foloseşte prin diluare cu apă în concentraţii de 20 %, 10 % sau 1-3 % în funcţie de stadiul de vegetaţie.

   Cuprul este utilizat sub formă de sulfat de cupru oxiclorură de cupru şi hidroxid de cupru.

  Din sulfatul de cupru se poate prepara zeama albastră (piatra vânătă îm apă) 2-4 %, ce se poate utiliza la tratamente numai în perioada repaosului vegetativ, deoarece fiind acidă afectează foliajul.

    Zeama bordoleză (sulfat de Cu neutralizat cu var) 1 % se prepară din 1 kg sulfat de Cu şi 0,5 kg oxid de Ca sau 1 kg hidroxid de Ca (var stins-pastă). Sulfatul de Cu se dizolvă în 5-6 litri de apă, după care se completează cu apă până la 90 de litri. Varul nestins (de bună calitate) se stinge separat în apă, încet, până la formarea unei paste de consistenţa smâmtânii apoi se completează până la 10 litri. Laptele de var se toarnă încet, prin amestecare continuă peste soluţia de piatră vânătă. La final zeama trebuie să aibă un pH neutru sau slab alcalin (7-8). Dacă este acidă (pH-5) sau alcalină(pH-10) poate produce arsuri la plante. Prepararea soluţiei se va face numai în vase de lemn sau beton. Zeama este corozivă pentru metale cu excepţia cuprului sau alamei. Se găseşte şi gata preparată sub formă uscată. Are spectru larg de acţiune. Acţionează prin contact şi nu pătrunde în ţesuturile plantei. Se poate folosi în concetraţii de 0,5 – 0, 75 – 1,0 %.

   Oxiclorura de Cu este condiţionată sub formă de pulbere muiabilă, de culoare verde, cu 50 % Cu metalic se foloseşte în concentraţii de 0,2-0,8% având un spectru de acţiune asemănător zemei bordoleze.

   Hidroxidul de Cu se prezintă ca o pulbere albăstruie, cu o bună dispersie în apă. Este eficient împotriva manelor şi bacteriozelor. Ca produse comerciale avem Kocide 2000, Champion 50 WP, Funguran OH 50 WP.

Fungicidele organice

Aceste produse se caracterizează prin eficacitatea ridicată faţă de agenţii patogeni şi o toxicitate relativ scăzută faţă de om şi animale, unele dintre acestea având şi efect stimulator asupra plantelor. Fungicidele organice sunt împărţite în mai multe grupe în funcţie de componenţa chimică a substanţelor lor active.

1-Grupa carbamaţilor  

Ditiocarbamaţii sunt săruri ale acizilor dimetil-ditio-carbamic şi etilen-bis-ditiocarbamic. Acţiunea fungicidă a acestor produse se datoreşte inhibării activităţii enzimatice, ca urmare a formării unor  substanţe complexe alcătuite din enzime şi  componenţii metalici ai produsului. Sunt eficace contra ciupercilor care produc mane şi alte boli foliare şi pot înlocui cu succes produsele cuprice.

Mancozeb, este un complex de etilenbisditiocarbamat de zinc şi de mangan, fiind baza toxică a unei game foarte largi de produse comerciale cum ar fi: Dithane M-45, care sunt folosite împotriva bolilor foliare micotice şi bacteriene în concentraţii de 0,2-0,3 %. Mancozebul este folosit foarte mult, împreună cu unele substanţe active sistemice sau translaminare, în obţinerea unor produse fungicide cu bază chimică mixtă (de contact + sistemică).

Propineb, se regăseşte în produsul comercial Antracol 70 şi este folosit în concentraţii de 0,2-0,3 % pentru prevenirea atacului ciupercilor care provoacă mane, septorioze, alternarioze etc.

Metiram, în concentraţie de 70-80 % intră în compoziţia produsului Polyram DF. Este folosit în concentaţie de 0,2-0,3% împotriva ciupercilor care produc mane, alternarioze, septorioze etc.

Derivaţi ai acidului carbamic şi benzimidazoli. Sunt substanţe cu acţiune sistemică folosite în concentraţii foarte mici, absorbite în plantă şi vehiculate de seva brută. În urma reacţiilor chimice cu metaboliţii celulari dau compuşi stabili, având o acţiune endoterapeutică.

Tiofanatul de metil, stă la baza preparării fungicidelor Topsin 70. Topsin 70 are un mod de acţiune şi o eficacitate asemănătoare carbendazimului (împotriva unor boli foliare şi vasculare).

2-Derivaţi ai benzenului şi fenolului.

Clorotalonil, stă la baza produsulor Bravo 500 SC, Rover 500 SC şi este activ împotriva unui spectru larg de agenţi patogeni. Este frecvent folosit în legumicultură.

3-Grupa chinonelor este un grup mai vechi de fungicide. În prezent a revenit prin substanţa activă ditianon care stă la baza produsului Delan Pro folosit la combaterea rapănului la măr. Produsul este selectiv faţă de zoofagi fiind indicat în lupta integrată.

4-Grupa dicarboximidelor (ftalmidelor). Au avut şi au încă un rol important în protecţia plantelor. Acţiunea fungicidă se datoreşte atât grupării S-CCl₃, cât şi moleculei de bază.

Captanul, are acţiune de contact şi un spectru larg de combatere. Este folosit frecvent în legumicultură. Are o acţiune bună şi împotriva manei la viţa de vie. Are efect secundar împotriva putregaiului cenuşiu. Totuşi la soiurile de vin, se recomandă 40 de zile timp de pauză de la ultimul tratament până la recoltare deoarece, împiedică fermentarea mustului, fiind toxic pentru drojdia vinului Saccharomyces ellipsoideus. Se regăseşte în produse comerciale cum ar fi:  Merpam 80, Captan 80.

Folpet, este o substanţă activă, înrudită cu precedenta, având un spectru de acţiune asemănător. Se poate aplica şi la viţa de vie cu precauţiile menţuionate la captan. Este condiţionată sub forma unor produse comerciale ca  Folpan 80 WDG.

Iprodione, constiuie baza toxică a produsului Rovral 500 SC. Are o acţiune antibotritică şi poate fi utilizat la viţa de vie în combaterea putregaiului cenuşiu. Este eficient şi în legumicultură şi pomicultură.

5-Compuşi heterociclici pe bază de amine şi amide.

Carboxina, se găseşte în produsele  Vitavax 200 ce pot fi utilizate la tratarea seminţelor de cereale contra tăciunilor şi mălurilor.

Triforine, este baza chimcă a produsului Saprol ce poate fi folosit la tratamente curative împotriva ciupercilor Erysiphaceae la cereale, legume, pomi.

Cimoxanil, este o substanţă activă sistemică cu acţiune specifică împotriva ciupercilor care produc mane. În combinaţie cu mancozeb şi oxiclorurura de Cu întră în componenţa produsului Curzate Manox.

Benalaxil, are o acţiune sistemică asemănătoare cimoxanilului şi se foloseşte în amestec cu mancozeb în formularea unor produse cum ar fi: Galben M sau în amestec cu oxiclorurura de Cu în formularea produsului Galben M, ambele produse comerciale fiind omologate în combaterea ciupercilor care produc mane la tomate, cartof, viţă de vie.

Metalaxil, are o acțiune similară cimoxanilului și benalaxilului: Intră, în amestec cu oxiclorura de Cu sau mancozeb, în compoziția unor preparate din grupa produselor comerciale denumite Ridomil Gold MZ 68 WG. Singur se folosește sub denumirea de Apron, produs folosit la tratarea materialui semincer la Floarea Soarelui, împotriva manei (Plasmopara helianthi).

6-Diazine şi heterociclice diverse

Fenarimol, este eficient în combaterea unor boli specifice pomilor şi legumelor, în special rapăn şi făinări

Imazalil, este folosit în combaterea făinărilor la pomi, la tratamentul merelor depozitate şi a seminţelor de floarea soarelui împotriva putregaiurilor alb şi cenuşiu.

7-Produşi heterociclici cu sulf.

Dazomet,  are acţiune fungicidă, insecticidă, erbicidă şi nematocidă, fiind folosit la dezinfectarea generală a solului în sere.

8-Triazoli şi imidazoli constiuie o grupă foarte importantă de produse ce au un caracter sistemic şi un spectru larg în combaterea unor agenţi patogeni foliari şi care se transmit prin sămînţă la cereale. De asemenea, o serie de substanţe active din această grupă au o acţiune foarte bună împotriva ciupercilor Erysiphaceae la specii legumicole, pomicole şi viţă de vie. Multe din substanţele active din această grupă, sunt mai noi, fiind sintetizate după 1990.

Propiconazol, este prima substanţă activă omologată in această grupă (1982).sub forma produsului Tilt. Are acţiune foarte bună împotriva complexului de boli foliare la cerealele păioase şi împotriva făinăilor la speciile legumicole, pomicole şi viţă de vie. Se regăseşte şi în produsele Bumper 250 EC.

Metoconazol, are acţiune foarte bună împotriva complexului de boli foliare la cerealele păioase, şi este formulat ca produs comercial, sub denumirea de Caramba Turbo.

Difenoconazol, este baza chimică a produsului comercial Dividend 030 FS, şi este omologat ca produs pentru tratarea seminţelor la grâu, fasole şi soia.

Tebuconazol, este baza chimică a produsului comercial Folicur Solo 250 EW şi este omologat în combaterea făinărilor la viţă de vie şi pomi, a rapănului şi moniliozei la pomi şi la o serie de boli ale rapiţei (putregai alb, alternarioză şi făinare). Se găseşte de asemenea formulat şi sub numele de Orius 25 EW cu aceleaşi omologări ca şi Folicur Solo + boli foliare la cerealele păioase. Sub denumirea de Orius 6 FS, Orius ST WS, este formulat ca produs pentru tratamentul seminţelor la cerealele păioase.

Flutriafol este baza chimică a produsului comercial Impact 25 EC  omologat pentru combaterea complexului de boli foliare la cerealele păioase şi cercosporioză + făinare la sfeclă.

Procloraz este folosit în combaterea complexului de boli foliare la cerealele păioase, frângerea tulpinilor şi putregaiul alb la floarea soarelui. Se găseşte şi sub denumirea comercială de Mirage 45 EC : o serie boli ale rapiţei(putregai alb şi cenuşiu, alternarioză), făinarea şi rugina trandafirului, şi o serie de patogeni ai ciupercilor comestibile.

Epoxiconazol este folosit împotriva complexului de boli foliare la cerealele păioase.

Difeconazol este substanţa activă a produsului Score 250 EC omologat împotriva cercosporiozei la sfeclă, făinării şi rapănului merilor şi complexului de boli foliare la cerealele păioase.

9-Grupa produselor cu bază chimică diversă. Cuprinde produse ce conţin substanţe active de natură foarte diferită şi care nu pot fi încadrate într-o anumită grupă.

Fosetil de aluminiu este baza chimică a produselor Aliette 80 WG  fiind foarte eficient împotriva manelor. Acţionează prin creşterea rezistenţei plantelor la boală. Este recomandat şi impotriva focului bacterian al rosaceelor (tratamente la înflorit).

Fluazinam  este substanţa activă folosita în combaterea manei şi alternariozei la cartof.

Keroxim-metil este substanţa activă folosita în combaterea făinării şi rapănului la măr şi făinării la viţa de vie.

Ciprodinil este substanţa activă ce stă la baza produsului Chorus 50 WG, omologat în combaterea făinării mărului şi rapănului merilor şi perilor.

Quinoxifen este substanţa activă folosita in în combaterea făinării la viţa de vie.

Dodine este substanţa activă ce stă la baza  produsului Syllit 400 SC cu omologare pentru pătarea roşie a frunzelor de prun.

Fenhexamid este substanţa activă ce stă la baza produsului Teldor 500 SC, ce are acţiune foarte bună atibotritică la viţa de vie, căpşun şi legume în spaţii protejate.

     10-Amestecuri. Constituie o grupă de produse comerciale în a căror compoziţie intră frecvent două mai rar trei substanţe active din grupele anterioare. De regulă amestecul este compus dintr-o substanţă activă de contact şi una sistemică sau două de contact şi una sistemică. Mai rar sunt combinate şi două substanţe active sistemice. Se obţin astfel produse comerciale cu bază chimică diversă, care de regulă sunt mult mai eficace, având de multe ori şi un spectru mai larg, decât cele cu bază chimică simplă, formulate dintr-o singură substanţă activă. Este deosebit de important de subliniat că, prin utilizarea unor astfel de produse, se reduce mult riscul apariţiei de rase rezistente de agenţi patogeni. Sortimentul, de astfel de produse, este foarte bogat şi cuprinde, atât produse destinate tratamentelor foliare la toate speciile cultivate, cât şi produse destinate tratamentelor seminţei. De exemplu, la legume şi viţă de vie, avem produsul Curzate Manox ce conţine: cimoxanil 5 %, mancozeb 18 % şi oxiclorură de Cu 50 %, la cereale păioase este omologat produsul Artea 330 EC ce conţine două substanţe active sistemice ciproconazol 80 g/l şi propiconazol 250 g/l.

    11-Produse auxiliare. Substanţele, folosite ca auxilare, nu au acţiune directă asupra agenţilor patogeni dar, administrate concomitent cu fungicidele, contribuie la mărirea eficacităţii acestora. În anumite cazuri, cum ar fi ceapa, la care frunzele sunt acoperite cu pruină, adăugarea unor astfel de produse este absolut obligatorie, pentru ca soluţia de fungicid să adere de frunze. Asemănător, stau lucrurile şi la viţa de vie, unde strugurii sunt de asemenea acoperiţi de pruină. Aceste produse uşurează aderenţa fungicidului şi la suprafaţa unor fructe lucioase ca în cazul tomatelor, ardeiului şi vinetelor.

Deosebit de utilizat a fost Aracetul (acetat de polivinil), fiind şi în prezent preferat de unii cultivatori de legume şi viţă de vie.

]]> ../../../fungicide-cum-functioneaza-si-detalii-compozitie/feed/index.bin 0 ../../../tehnologia-producerii-de-samanta/index.html ../../../tehnologia-producerii-de-samanta/index.html#respond Wed, 06 Sep 2017 07:00:12 +0000 http://www.petala.ro/?p=94188 Tehnologia producerii de samanta

   Producerea de sămânţă se desfăşoară după o metodică aparte, care trebuie să asigure menţinerea celor trei caracteristici ale soiului şi să se obţine un procent maxim de sămânţă hibridă în cazul hibrizilor.

Oricât de valoros ar fi un soi/hibrid, atunci când este folosit în procesul de producţie agricolă nu-şi poate exprima la cote maxime toate însuşirile valoroase şi în primul rând capacitatea de producţie, dacă sămânţa respectivă nu se produce şi multiplică după anumite reguli ştiinţifice.

   În România, ca şi pe plan mondial, producerea şi multiplicarea seminţelor şi a materialului săditor reprezintă un sistem bine conturat, instituţionalizat, şi are la baza continuitatea, în sensul că activitatea de ameliorare a plantelor care vizează crearea şi omologarea de noi soiuri/hibrizi se continuă nemijlocit şi cu activitatea de menţinere la
nivel constant a valorii biologice ridicate pe toată durata cât este folosit de cultivatori.

Modificarea structurii genetice în sens negativ, înseamnă promovarea biotipurilor bine adaptate la condiţiile de mediu dar cu o productivitate slabă, în defavoarea biotipurilor mai productive dar mai sensibile la condiţiile de mediu. Aceasta înseamnă că, pe durata producerii şi multiplicării seminţelor, este necesară menţinerea permanentă a unui echilibru între biotipurile ce compun soiul respectiv. Se are în vedere menţinerea echilibrului între presiunea selecţiei naturale, care favorizează biotipurile cu capacitate adaptivă mare, dar sunt slab productive şi între presiunea selecţiei artificiale, care trebuie să favorizeze biotipurile cu capacitate adaptivă slabă, dar sunt foarte productive.

   Producerea şi multiplicarea seminţelor şi a materialului săditor este un proces bine organizat şi trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele trei cerinţe:
1. Să furnizeze seminţele şi materialul săditor necesar, cu o valoare biologică şi culturală foarte ridicată;
2. Să asigure cantităţile de sămânţă şi material săditor la nivelul tuturor cerinţelor pentru toată structura soiurilor/hibrizilor zonaţi;
3. Să se realizeze o ritmicitate şi o primenire continuă sub raport cantitativ şi calitativ a tuturor soiurilor şi hibrizilor folosiţi în procesul de producţie agricolă.

   Metodica generală a înmulţirii soiurilor. Producerea de sămânţă a soiurilor este o continouare a procesului de ameliorare prin aplicarea unei selecţii conservative sau stabilizatoare. Se porneşte cu aplicarea unei selecţii individuale cu o singură alegere, care constă în alegerea de plante tipice şi verificarea descendenţelor acestora, după care urmează o selecţie în masă, mai multe generaţii, concretizată prin efectuarea purificărilor biologice. Selecţia individuală se aplică în:

– câmpul de alegere a plantelor tipice
– câmpul de menţinere a purităţii biologice,
după care descendenţele se amestecă şi urmează obţinerea categoriilor biologice
– Prebază I- I (Bază Superelită)-pentru soiurile plantelor autogame;
– Prebază II – II (Superelită)-toate soiurile autogamelor;
– Bază (Elită)-toate soiurile autogamelor şi a plantelor alogame;
– Certificată

Samanata prebaza este sămânţa provenită din Baza Super Elită. Se mai numeşte sămânţă de Super Elită şi este produsă în Staţiunile de Cercetări Agricole, conform schemei autorului sau menţinătorului.

Samanta de baza este sămânţa provenită din linia consangvinizată sau din soiul omologat (autorizat) produsă sub directa responsabilitate a amelioratorului, potrivit schemei oficiale de selecţie conservativă. Această sămânţă constituie sursa principală de producere a seminţelor certificate. Pentru a intra în procesul de înmulţire, această sămânţă are nevoie de actul ce garantează autenticitatea şi starea sanitară (SEMC – 6), eliberat de unitatea de cercetare. Acest act constituie primul act oficial de provenienţă a seminţei de bază.

Samanta certificata este sămânţa care posedă actul de valoare biologică (SEM C1 – SEM C4), sau certificatul de puritate varietală (pentru sămânţa importată) eliberat de inspectorii aprobatori, pe baza controalelor efectuate în câmp, unde s-a urmărit puritatea biologică şi starea fitosanitară. Sămânţa certificată provine din sămânţa de bază.

METODICA GENERALĂ A OBŢINERII SEMINŢEI HIBRIDE

Pentru obţineera seminţei hibride se parcurg două etape. Prima etapă de referă la înmulţirea formelor parentale, linii consangvinizate. Principiul de bază în această etapă este de continuare a consangvinizării şi menţinere a purităţii şi stării de homozigoţie. Pentru aceasta autopolenizarea este însoţită de purificări biologice şi de luarea unor măsuri speciale de izolare a plantelor sau a parcelelor de înmulţire. Etapa a doua constă în organoizarea loturilor de hibridare şi efectuarea hibridărilor. Prima etapă se desfăşoară în următoarele verigi:

– câmp de autopolenizări şi menţinere a purităţii biologice
– câmp de înmulţire sub izolator
– câmp de înmulţire izolat în spaţiu
iar atapa a doua este organizarea loturilor de hibridare:
– lot de hibridare simplă
– lot de hibridare dublă

MULTIPLICAREA SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR înseamnă obţinerea de categorii biologice inferioare (sămânţa destinată cultivatorilor). Aceste categorii sunt:
– sămânţa certificată-anul I (C1) – provenită din sămânţă bază elită;
– sămânţa certificată-anul II (C2) – provenită din sămânţă C1 (I1);
– sămânţa comercială F1 pentru hibrizii simpli (HS), dubli (HD), triliniari (HT);
– sămânţa soiurilor sintetice (C1, C2 etc.) la plantele furajere perene.

Procesul de producţie agricolă are un caracter permanent, ceea ce impune ca producerea şi multiplicarea seminţelor să se desfăşoare an de an, având nevoie de verigile fiecărei etape în parte. Nu este permisă întreruperea acestui ciclu al producerii şi multiplicării seminţelor întrucât prin această activitate se menţine stabilitatea şi posibilitatea reluării procesului de producţie în fiecare an agricol.

Obiectivele principale în producerea şi multiplicarea seminţelor sunt:
– menţinerea structurii genetice, a capacităţii de producţie şi a însuşirilor de rezistenţă la toate soiurile, la nivelul avut în momentul omologării;
– păstrarea purităţii biologice a formelor parentale şi asigurarea unui grad înalt de hibriditate seminţelor comerciale;
– menţinerea unei bune stări fitosanitare a seminţelor soiului/hibridului existent în cultură;
– asigurarea permanentă şi în totalitate cu cantităţile de seminţe necesare, de valoare biologică ridicată.

Tehnologia specifică loturilor semincere ale plantelor autogame (cereale păioase )

La cerealele păioase, deşi prezintă o mare diversitate biologică, morfofiziologică şi genetică, există totuşi unele particularităţi comune privind tehnologia loturilor semincere. Având în vedere faptul că din această categorie
predomină grâul, vom prezenta în continuare, drept model, tehnologia specifică loturilor semincere cu grâu comun de toamnă, urmând ca unele particularităţi ale celorlalte cereale păioase să fie menţionate la momentul oportun.

a. Amplasarea – loturilor semincere cu cereale păioase va trebui realizată pe terenurile cu textură mijlocie, cu fertilitate ridicată, neîmburuienate, neinfectate de boli şi dăunători, fără exces de umiditate şi cu posibilităţi de irigare. În mod deosebit, se va urmări ca terenul să nu fie infestat cu buruieni greu separabile, care în cazul grâului comun, de toamnă, sunt: Lolium temulentum, Melampyrum spp., Raphanus spp., Rapistrum perene. Pentru evitarea impurificărilor biologice sau mecanice, loturile semincere de grâu vor fi asigurate cu următoarele distanţe minime de izolare:
– grâul comun faţă de:

– alte categorii biologice- 4m;
– grâu comun- 4m;
– grâu durum- 100m;
– alte specii de cereale păioase-4m.

b. Rotaţia – prezintă importanţă în prevenirea impurificărilor prin samulastră, reducerea gradului de îmburuienire etc. Monocultura pe loturile semincere nu trebuie să revină decât după 2–3 ani. În mod excepţional se admite grâu după grâu pentru sămânţă, numai atunci când se foloseşte acelaşi soi, iar categoria biologică este aceeaşi sau inferioară, iar terenul să fie curat de buruieni şi fără infecţie de boli sau dăunători. Bune premergătoare sunt: leguminoasele anuale şi perene, inul pentru ulei sau fibră, rapiţa, cartoful timpuriu şi de vară. Se poate folosi şi porumbul dacă nu s-au folosit erbicidele triazinice, dacă nu a existat atac de fuzarioză şi dacă pe teren nu au rămas resturi vegetale.

Câmpul de alegerea plantelor tipice se organizează pe cel puţin 1000 m², însămânţarea făcându-se cu Sămânţa amelioratorului sau cu sămânţă categoria Prebază I. Semănatul se va efectua cu densitate redusă pentru a se putea individualiza fiecare plată în parte. Alegerea plantelor tipice se face la maturitate fiind reţinute plantele care prezintă caractere specifice soiului şi nu sunt atacate de boli şi dăunători. Tipiciatea se stabileşte în funcţie de descrierea
soiului. Poate fi reţinută planta cu toţi fraţii sau numai spicul principal. Sămânţa fiecărei plante va fi păstrată separat. Dacă soiul este de tip multilinial, plantele tipice trebuie reţinute separat pe biotipuri, numărul lor depinzândde proporţia de participare a fiecărui biotip la realizarea soiului.

Câmpul de menţinere a purităţii biologice. Sămânţa fiecărei plante tipică se va semăna pe un rând cu o lungime de până la 10 m, cu distanţa între rânduri ce cel puţin 30 cm, iar între boabe pe rând 4-5 cm. Compararea descendenţelor se va face cu o variantă martor, semănată cu sămânţa aceluiaşi soi, din categoria Prebază I, care are
puritatea bioligică 100%. Descendenţele neuniforme şi netipice se vor elimina înainte de recoltat. Cele rămase se vor recolta în amestec.
Pentru soiurile multiliniale, câmpurile de menţinere a purităţii biologice se organizează separat pentru fiecare biotip. În acest caz şi recoltarea se va efectua separat, iar amestecul biotipurilor se va realiza în funcţie de proporţia de participare a fiecăruia sau acestea vor fi păstrate separat, iar amestecul să se facă numai după obţinerea categoriei prebază I.

Câmpul de obţinere a categoriei Prebază I. Semănatul se efectuează în benzi, la 12,5 cm între rânduri, cu cărări separatoare de 25 cm, la distanţe de 2 m. Aceste cărări servesc la accesul pesonalului pentru efectuarea purificatului biolgic. Pentru a mări coeficientul de înmulţire, se poate efectua semănatul cu desime redusă ( la jumătate din norma de semănat normală) la distanţa între rânduri de 25-40 cm. Lucrarea specifică este purificatul biologic, care se efectuează în două treceri. Pentru soiurile multiniale, câmpul prebază I se poate organiza separat pentru fiecare biotip în parte, iar după recoltat să se realizeze amestecul biotipurilor.

Câmpul de obţinere a categoriei Prebază II. Acest câmp se organizează cu sămânţă din categoria anterioară, organizarea fiind asemănătoare. Semănatul cu desime redusă pentru această categorie se practică numai în situaţii speciale. Lucrarea specifică este purificatul biologic şi se efectuează ca în cazul verigii anterioare.

Câmpul de obţinere a categoriei Bază. Semănatul se face în benzi, cu distanţa între rânduri de 12,5 cm şi cărări de 25 cm la intervale de 2 m. Purificarea biologică se efectuează la fel ca la categoriile ineterioare.

Câmpul de obţinere a categoriei Certificată. Semănatul se face în benzi sau normal, cu distanţa între rânduri de 12,5 cm iar măsura specială este purificarea biologică.

Tehnologia specifica producerii de samanta hibrida la porumb

La porumb, datorită progreselor realizate de ameliorare se  cultivă în exclusivitate hibrizi (simpli, trliniari sai dublii). Soiurile de porumb se cultivă numai în zonele cu agricultură rudimentară, pe suprafeţe foarte restrânse. Sămânţa hibridă de porumb se produce în loturi de hibridare, existând două metode importante. O metodă se bazează pe folosirea unor linii consangvinizate normale, cealaltă utilizează avantajele androsterilităţii. La porumb se foloseşte androsterilitatea nucleocitoplasmatică cu restaurare a fertilităţii.

Producerea seminţei hibride pe bază de androstrilitate şi restaurare a fertilităţii

Pentru utilizarea androsterilităţii nucleo-citoplasmatice sunt necesare trei tipuri de linii consangvinizate:
– linia androsterilă care se foloseşte ca mamă în realizarea hibrizilor,
– linia analog fertil care se foloseşte ca polenizator a liniei androsterile pentru înmulţirea acesteia,
– linii normale nerestauratoare de fertilitate care se folosesc ca formă tată pentru crearea de hibrizi simpli androsterili utilizaţi ca forme mamă pentru obţinerea hibrizilor dublii,
– linii restauratoare de fertilitate care sunt androfertile şi se folosesc ca formă tată pentru obţinerea de hibrizi comerciali fertili.

Particularităţi tehnologice în loturile de hibridare la porumb.

    Tehnologia de cultură a loturilor de hibridare la porumb prezintă unele particularităţi faţă de o cultură pentru consum. Deosebiri apar în ceea ce priveşte semănatul şi efectuarea unor lucrări de întreţinere specifice.
Semănatul se efectuează diferit de la un hibrid la altul. Dacă între cele două forme parentale există diferenţe în privinţa precocităţii, forma cea mai tardivă se va semăna mai devreme, iar cea mai precoce după răsărirea formei tardive. O altă modalitate, mai greu se realizat, ar fi semănatul formei mai precoce la o adâncime mai mare ceea ce va întârzia răsărirea.

     Paritatea între cele două forme parentale depinde de bogăţia în polen a formei tată. Parităţile care se practică sunt 4:2; 6:2; 8:2; 12.4; 12:6. De regulă parităţi mai reduse se folosesc în cazul hibrizilor simpli, iar cele mai mari la hibrizii dublii. Ca lucrări speciale de îngrijire sunt purificatul biologic, copilitul formei mamă, castrarea sau verificarea formei mamă, polenizarea suplimentară.

Copilitul este o lucrare obligatorie numai la plantele mamă deoarece copilii pot fi surse de polen. Lucrarea se efectuează odată cu purificatul biologic şi constă în eliminarea lăstarilor crescuţi la baza tulpinii.

Purificarea biologică se face prin mai multe treceri şi constă în eliminarea şi scoaterea din lan a plantelor netipice şi a celor atacate de boli şi dăunători. Lucrarea se efectuează atât pe rândurile mamă cât şi pe cele tată şi trebuie încheiată înainte de înflorit. Prima trecere se face în faza de 6-7 frunze. Pe rândurile tată ultima trecere trebuie efectuată înainte de apariţia mătăsii la forma mamă. Pe rândurile mamă purificarea se încheie după apariţia mătăsii.

Castrarea se efectuează manual pe rândurile mamă în cazul liniilor normale. Perioada optimă pentru castrat este la ieşirea paniculului din burduf, prin smulgerea acestuia. Trebuie avută atenţie pentru a nu se rupe mai mult de 1-2 frunze pentru că se vor sensibiliza plantele al atacul de tăciune. Trecerea prin lan pentru castrare se face la intervale de o zi pe o perioadă de două săptămâni. În perioada castrării inspectorii aprobatori efectuează cel puţin 5 controale în care verifică existenţa plantelor mamă înflorite şi necastrate.

    În cazul formelor androsterile se va efectua în perioada înfloritului un control a plantelor mamă pentru a depista plantele care prezintă polen fertil. Acestea se recunosc prin faptul că paniculele sunt mai bine dezvoltate şi prezintă o culoare gălbuie faţă de cele androsterile care sunt mai mici, mai slab ramificate şi de culoare verde.

Polenizarea suplimentară se efectuează în cazul în care forma tată este săracă în polen şi în loturile de hibridare în care parităţile sunt mai mari (8:2 sau 12:4). Lucrarea se efectuează prin atingerea paniculelor cu o frânghie legată de două stinghii care va ajuta scuturarea polenului. Perioada optimă din zi este între orele 9 şi 13.

Recoltarea rândurilor mamă pe care se realizează sămânţa hibridă se face manual sau mecanizat numai după ce rândurile formei tată au fost scoase din lan. După recoltare ştiuleţii se vor sorta manual ocazie cu care se vor elimina cei netipici şi atacaţi de boli.

PRINCIPALELE BOLI ALE MĂRULUI SUNT:

VIROZE:

1. Mozaicul mărului (Apple mosaic virus)

În majoritatea cazurilor, simptomele atacului acestui agent patogen apar la nivelul frunzelor și sunt reprezentate de pete de culoare verde deschis până la galben, galben – auriu, uneori crem. Existența în cultură a unui sortiment foarte variat de soiuri face să existe o multitudine de simptome și de efecte, astfel că petele pot fi inelare, în linii drepte sau sinuoase sau dispuse de-a dreptul nervurilor. Uneori îngălbenirea se poate produce la nivelul nervurilor frunzelor. În cele mai multe cazuri, atacul se manifestă numai pe frunzele mature. Vremea caldă și însorită poate determina apariția de pete necrotice care atrag după sine căderea prematură a frunzelor. Virusul se transmite prin altoire iar simptomele pot aparea uneori după 3 săptămâni, alteori abia în anul următor. Mai poate fi transmis prin semințe sau polen.

Prevenire:

• Se recomandă folosirea de material săditor sănătos și rezistent, la înființarea plantațiilor;
• În cazul altoirii, se vor folosi doar altoi și portaltoi sănătoși;
• Pomii contaminați trebuie eliminați din plantație;

2. Pătarea clorotică a mărului (Apple chlorotic leaf spot virus)

Manifestarea bolii diferă în funcție de soiul atacat și factorii climatici, astfel că pe frunzele soiurilor sensibile pot apărea pete clorotice sub formă de benzi, inele neregulate, linii verzi deschis sau galben – verzui iar în cazul tulpinilor mai virulente pot apărea pete necrotice cenușii sau negre. Unele soiuri pot prezenta formațiuni inelare sau benzi înguste de culoare verde – deschis sau brun, la nivelul fructelor. Soiurile mai rezistente pot prezenta o ușoară marmorare a frunzelor, care dispare în timpul verii. Simptomele pot fi accentuate de temperaturi ridicate și umiditate scăzută. Pomii infectați prezintă sensibilitate la temperaturile scăzute. La unele soiuri, virusul nu produce simptome evidente, dar atrage după sine scăderea producției.

Prevenire:

• Se recomandă folosirea de material săditor sănătos și rezistent, la înființarea plantațiilor;
• Pomii contaminați trebuie eliminați din plantație;
• În cazul altoirii, se vor folosi doar altoi și portaltoi sănătoși;

MICOPLASMOZE:

3. Proliferarea mărului (Apple proliferation)

Pomii tineri suferă o dereglare a proceselor vitale, ceea ce afectează toate organele tinere ale plantei. Plantele atacate pornesc mai repede în vegetație, însă au o creștere și o înălțime mai redusă decât cea a pomilor sănătoși. Pomii capătă un aspect de tufă iar creșterea lăstarilor este aproape verticală. Frunzele pomilor infectați au dimensiuni reduse, prezintă o ușoară clorozare iar nervurile pot căpăta nuanțe de verde deschis, galben sau roșu. Pomii tineri infectați au scoarța lucioasă, maronie și lipsită de pubescență.

Prevenire:

• Se vor folosi altoi și portaltoi sănătoși;
• Puieții se vor verifica înainte de plantare;
• Fertilizarea se va face echilibrat iar irigarea rațional.

BACTERIOZE:

4. Arsura comună a mărului (Produsă de bacteria Pseudomonas syringae pv. syringae)

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene ale plantei. Înnegrirea nervurilor este primul simptom și este urmat de o brunificare a zonelor dintre nervuri. Aceste simptome se extind treptat și cuprind întreaga suprafață foliară producând uscarea frunzelor, care însă nu cad. Florile afectate se brunifică și se ofilesc. Atacul se poate manifesta și la nivelul lăstarilor pe care apar striuri brune, care frecvent încercuiesc lăstarul, aceștia prezentând o delimitare clară între zona bolnavă și cea sănătoasă. Fructele pot fi atacate în toate stadiile, iar atacul se manifestă prin apariția de pete negricioase, umede, ce  conțin picături de exudat. Atacate timpuriu, fructele cad; atacate târziu fructele se depreciază dar rămân în pom, uneori chiar și pe timpul iernii. Boala poate fi întâlnită și sub denumirea de: arsura frunzelor, arsura ramurilor, a mugurilor, în funcție de organul, atacat. De la un an la altul, bacteria se transmite prin intermediul ramurilor bolnave, a frunzelor căzute și a fructelor rămase în pom. În timpul vegetației, insectele și picăturile de apă răspândesc boala.

Prevenire și combatere:

• Ramurile atacate se vor tăia și se vor distruge prin ardere, iar rănile rezultate în urma tăierilor se vor dezinfecta cu o soluție de Bouille Bordelaise 4 – 5% iar apoi se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
• Frunzele și fructele cazute pe sol sau rămase în pom vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Tratamente chimice se pot executa cu: Fungicid Champ 77 WG, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Funguran OH 50 WP, Fungicid Dithane M 45, Fungicid Bouillie Bordelaise.

5. Focul bacterian al rozaceelor (Produs de bacteria Erwinia amylovora). Primele simptome apar primavara, devreme, la nivelul florilor, care treptat se ofilesc, se brunifică și într-un final se înnegresc. Inflorescențele atacate pot cădea sau pot rămâne în pom. Boala progresează rapid la nivelul frunzelor care se veștejesc se brunifică, dar rămân în pom. Lăstarii și frunzele afectate se prezintă ca și cum ar fi arse de foc. Boala poate afecta doar fructele verzi. Uneori, boala poate încercui ramura în întregime, provocând uscarea părții superioare a acesteia, iar în cazul în care boala atacă trunchiul, întregul copac se usucă. Uscăciunea și razele solare nu afectează bacteria. Peste iarnă, bacteria supraviețuiește în muguri, ramuri și fructe bolnave. Ploile însoțite de vânt reprezintă principala modalitate de transmitere a bacteriei.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă defrișarea și distrugerea prin ardere a pomilor puternic atacați sau adunarea ramurilor atacate în cazul pomilor cu un grad mai redus de atac;
• În apropierea livezilor afectate nu se vor plasa stupi, întrucât polenul reprezintă o modalitate de transmitere a bacteriei;
• Combatere chimică se poate executa cu Fungicid Zeamă Bordeleză – 0.5%, Fungicid Funguran OH 50 WP – 0.2%, Fungicid Kocide – 0.2%, înainte de înflorire, Fungicid Alliette 80 WG, la înflorire și Fungicid Funguran OH 50 WP – 0.2%, Fungicid Kocide – 0.2%, după înflorire.

6. Flexibilitatea patologică a lemnului la măr – Apple rubbery wood

Boala este produsă de o bacterie din grupul rickettsiilor. Simptomul principal îl constituie flexibilitatea neobișnuit de mare a lăstarilor la 1-2 ani și uneori a ramurilor și tulpinilor pomilor mai în vârstăÎn cazul soiurilor sensibile, pomii capătă aspectul unor sălcii, în special când sunt plini de fructe, frecvent, sub greutatea fructelor, ramurile se rup. Frunzele pomilor afectați au un conținut de clorofilă mai scăzut ceea ce determină îngălbenirea frunzelor. Transmiterea bacteriei se face prin altoire, marcote și butași infectați. Temperaturile cuprinse între 38 – 46°C, stânjenesc activitatea bacteriei.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă folosirea de altoi și portaltoi sănătoși;
• Aplicarea termoterapiei, în cazul materialului săditor – menținerea acestuia la temperatura de 38º C timp de 2-3 săptămâni.

MICOZE:

7. Putregaiul fructelor și coletului (fitoftorioza) – Phytophthora cactorum

Simptomele bolii se manifestă la nivelul fructelor (pete circulare, brune, care se extind și pătrund în profunzimea pulpei) și la baza tulpinii. Atacul poate fi confundat cu cel al ciupercii care produce Monilioza. Uneori atacul poate fi observat și la nivelul frunzelor de la baza tulpinii. Fructele afectate cad prematur. Boala poate evolua și după depozitarea fructelor. Atacul în zona coletului, produce brunificarea urmată de necrozarea totală și în final, pomii pierd în primul sau în al doilea an de infecție. De la un an la altul, ciuperca rezistă în țesuturile atacate.

Prevenire și combatere:

• Nu se recomandă înființarea plantațiilor pe terenuri grele, joase, predispuse băltirii (condiții favorabile atacului);
• Se recomandă executarea cu atenție a lucrărilor de întreținere, pentru a nu provoca răni (infecția se produce numai prin răni);
• Se vor efectua stropiri preventive, la baza trunchiului, toamna și primăvara, cu produse cuprice (ex: Fungicid Bouillie Bordelaise).

8.Făinarea mărului – Podosphaera leucotricha

Boala se manifestă în toată perioada de vegetație (de primăvara până toamna), la nivelul frunzelor, lăstarilor, ramurilor, florilor și mai rar la nivelul fructelor. Primele simptome apar pe frunze, sub forma unui puf albicios, atât pe partea inferioară cât și pe partea superioară. Frunzele atacate se îndoaie ușor spre partea superioară, sunt mai rigide și se usucă devreme. Lăstarii atacați rămân mici, se brunifică și se usucă. La nivelul florilor, se produce deformare, decolorarea și frecvent îngroșarea petalelor și a sepalelor, urmate de uscarea acestora. De la un an la altul, ciuperca se răspândește prin solzii mugurilor.

Prevenire și combatere:

• La plantare se vor utiliza soiuri de măr care sunt mai puțin expuse atacului (Granny Smith, Florina, Golden Delicious etc.);
• Tratamente chimice se pot executa la avertizare cu următoarele produse: Fungicid Thiovit Jet 80 WG – 0.3%, Fungicid Bumper 250 CE – 0.03%, Fungicid Orius 25 EW – 0.05%, Fungicid Score 250 EC – 0.01%.

9. Rapănul merilor – Venturia inaequalis

Frecvent simptomele bolii sunt întâlnite pe fructe și frunze, dar ciuperca poate ataca toate organele aeriene verzi. Pe frunzele tinere se pot observa pete cenușii, aproximativ circulare, cu dimensiuni cuprinse în intervalul 3 – 10 mm, ce prezintă un punct central de culoare mai închisă. Treptat petele capătă o culoare brun – negricioasă sau verde – măsliniu și un aspect catifelat. În cazul unui atac mai puternic, petele confluează, ocupă o suprafață mai mare a limbului, iar frunzele se usucă și cad prematur. Atacul pe fructe se poate manifesta în toate fazele de dezvoltare, prin  apariția de pete brun negricioase, izolate sau nu, cu diametrul de 4 – 5 mm. Fructele afectate se dezvoltă asimetric. Pe lăstarii tineri pot apărea pete asemănătoare celor de pe frunze. Ciuperca iernează în frunzele atacate, rămase pe sol.

Prevenire și combatere:

• Pentru combaterea acestui agent patogen există sortiment variat de produse fungicide: Fungicid Dithane M45, Fungicid Captan 50 WP, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Alcupral 50 PU, Fungicid Bouillie Bordelaise.

10. Monilioza sau putregaiul brun și mumifierea fructelor – Monilinia fructigena

Atacul acestei ciuperci poate fi întalnit pe flori, lăstari, ramuri și fructe. În anii ploioși și răcoroși, ciuperca infectează toate organele inflorescenței, astfel că, petalele tinere se ofilesc, se brunifică și se usucă. Atacul de la nivelul florilor se aseamănă cu efectul produs de înghețurile târzii. Florile și fructele atacate rămân în pom tot timpul anului. În urma atacului, fructele foarte tinere se brunifică și putrezesc în întregime, iar fructele mature se mumifică și rămân în pom, asigurând transmiterea ciupercii de la un an la altul.

Prevenire și combatere: 

• Se adună pe cât posibil, toate fructele atacate (din pom și de pe sol);
• Ramurile distruse de atacul ciupercii se vor amputa si se vor distruge prin ardere;
• Tratamente chimice se pot executa cu: Fungicid Dithane M 45, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Topsin 500 SC. (înainte de recoltare, țineți cont de remanența produsului).

11. Putregaiul amar al fructelor –  Glomerella cingulata

Boala se manifestă la nivelul fructelor (atât cele din pom cât și cele depozitate), ramurilor și uneori pe frunze. Fructele atacate prezintă pete mici, brun deschis la început iar culoarea se accentuează. Treptat petele se măresc, iar sub coaja, țesutul se brunifică și se adâncește în pulpă, luând forma unui con. Simptomele acestui atac se deosebesc de cele ale moniliozei prin faptul că suprafața afectată este cufundată în fruct în cazul de față și netedă în cazul moniliozei. Pe ramuri pot apărea pete necrotice, ovale,  în dreptul cărora scoarța este negricioasă și moartă. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin fructele și ramurile atacate. Temperaturile de 15 – 25ºC și vremea umedă, favorizează dezvoltarea ciupercii.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală (strângerea fructelor atacate care rămân în pomi iarna, tăierea și arderea ramurilor atacate);
• Tratamentele executate împotriva rapănului și a moniliozei sunt eficiente și în cazul acestei boli;
• Fructele se vor depozita la o temperatura de 3 – 4ºC, după o sortare prealabilă.

12. Rugina mărului – Gymnosporangium juniperinum

Simptomele de la nivelul frunzelor sunt reprezentate de pete mici, gălbui la început, apoi tind să se înroșească iar pe partea inferioară apar, în dreptul petelor, formațiuni tuberculiforme, care devin proeminente și ajung la o înălțime de 2 mm. Atacurile puternice determină căderea prematură a frunzelor. Atacul la nivelul scoarței ramurilor produce hipertrofierea țesuturilor și apariția unor gale, care pe timp umed se acoperă cu o masă gelatinoasă.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă plantarea de puieți sănătoși;
• Se vor distruge arbuștii spontani din livadă;
• Tratamente chimice se pot executa cu: Fungicid Score 250 EC, Fungicid Folicur Solo 250 EW, Systhane Plus 24 E, Fungicid Antracol 70 WP, Fungicid Polyram DF;

13. Cancerul negru al ramurilor – Physalospora cydoniae

Toate organele aeriene pot fi afectate de această boală. Pe ramurile tinere, boala le poate cuprinde de jur împrejur, provocând uscarea părții situată deasupra locului atacului. La suprafața ramurilor și a tulpinilor, la punctul de inserție a ramurilor pe tulpină apar pete ovale, delimitate, ușor adâncime, de culoare roșu – brun. În dreptul țesuturilor atacate, scoarța se înnegrește, crapă și se exfoliază. Acest tip de cancer nu pătrunde adânc în lemn, dar poate totuși conduce la uscarea ramurilor atacate. Pe frunze apar pete mici, circulare, cu diametrul de 3 – 5 mm, de culoare roșu – violaceu, înconjurate de o bordură brună, treptat se măresc, devin brun – gălbui, sau brun – roșiatice, cu partea centrală cenușie. Atacul de la nivelul florilor conduce la uscarea acestora. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul ramurilor atacate. Atacul este favorizat de umiditatea ridicată din timpul primăverii și de temperaturi de 15 – 20°C.

Prevenire și combatere:

• Se vor aduna fructele atacate (atât cele căzute cât și cele rămase în pom);
• Ramurile atacate se vor tăia și se vor distruge, iar rănile rezultate în urma tăierii se vor dezinfecta;
• Pentru combaterea acestui agent patogen există sortiment variat de produse fungicide: Fungicid Dithane M45, Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG, Fungicid Alcupral 50 PU, Fungicid Bouillie Bordelaise.

14. Cancerul bacterian – produs de Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Prevenire și combatere:

• Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
• În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
• Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
• Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Fungicid Zeamă Bordeleză – 1% sau Fungicid Topas 100 EC 0.025%;
• În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Champ 77 WG, sau Fungicid Bouillie Bordelaise.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI MĂRULUI SUNT:

1. Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus 

Daunatorul prezinta 2 generatii pe an. Irneaza in stadiul de larva de varsta I, sub scut, pe scoarta pomilor. Larvele isi incep activitatea la inceputul lunii aprilie, urmand ca adultii sa apara spre sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Ataca peste 200 de specii de arbori si arbusti. In urma atacului, tesutul se inroseste si se necrozeaza. In cazul ramurilor inrosirea cuprinde toata scoarta si o parte din lemn, pe frunze se localizeaza in jurul nervurilor iar pe fructe apar pete rosii sub forma unor aureole. Pomii atacati au frunzele ingalbenite iar dezvoltarea acestora este intarziata. Plantele atacate se usuca de la baza spre varf.

Combatere: 

• Se va folosi material plantator sanatos;
• Nu se vor recolta ramuri altoi din livezile unde a fost semnalata prezenta daunatorului;
• In timpul iernii se vor executa 1 – 2 tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• In vegetatie se pot executa tratamente cu Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Movento 100 SC etc.

2.Păduchele lânos al mărului – Eriosoma lanigerum

Insecta iernează în stadiul de larvă de vârstele a I-a și a II-a, pe rănile canceroase de la nivelul ramurilor, tulpinilor sau ale rădăcinilor. Atacă preferențial mărul și rareori părul și alte specii pomicole. Dăunătorul se localizează pe tulpini, ramuri, lăstari, pedunculii fructelor și pe rădăcina în apropierea coletului. Datorită filamentelor ceroase albe, coloniile sunt ușor de recunoscut. Pe lăstarii tineri, păduchele se fixează la baza, iar pe ramuri și tulpini, în special în crăpăturile scoarței. În urma înțepării și sugerii sevei, țesuturile se hipertrofiază și apar umflături, care treptat se măresc și formează tumori cu aspect canceros. Pomii atacați sunt sensibili la ger, iar la atacuri puternice și repetate se usucă treptat.

Combatere:

• Măsuri preventive: respectarea măsurilor de carantină fitosanitară, tăierea ramurilor și lăstarilor atacați, eliminarea puieților atacați, folosirea la înființare, de material săditor sănătos;
• Tratamentele aplicate in timpul iernii, cu produsul Insecticid Confidor Oil SC 004 – 1,5%, distrug larvele hibernante.
• Pentru tratamente de vară se recomandă tratamente cu Insecticid Actara 25 WG (1.5 g/ 15 l apa), Insecticid Movento 100 SC (7.5 ml/ 10 l apa), Mospilan 20 SG (1.5 gr in 5 l apa), etc.

3.Păduchele verde al mărului – Aphis pomi

Dăunătorul dezvoltă 8 – 12 generații pe an. Iernează în stadiul de ou, depus pe ramurile subțiri ale pomilor. Primăvara, se localizează în vărful lăstarilor și pe frunzele tinere, pe care le înțeapă și le sug sucul celular, provocând o răsucire de la margini spre nervura principală și se la vârf spre pețiol. Treptat, frunzele se îngălbenesc și se usucă. Organele atacate rămân acoperite de dejecțiile dăunătorului, favorizând dezvoltarea Fumaginei (Capnodium salicium).

Combatere:

• Se vor executa tratamente chimice cu: Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Mavrik 2 F, Insecticid Novadim Progress.

4.Puricele melifer – Psylla mali

În condițiile țării noastre, dăunătorul prezintă o singură generație pe an. Iernează în stadiul de ou, pe scoarța copacilor. Parazitează în special mărul dar poate fi întâlnit și pe păr sau scoruș. Livezile de meri din zonele cu precipitații bogate sunt cele mai expuse atacului acestui dăunător. Adulții și larvele colonizează, la începutul primăverii mugurii vegetativi și floriferi apoi se mută pe frunze și fructe tinere. Frunzele și lăstarii tineri se deformează în urma atacului, butonii florali avortează, se usucă și rămân atârnați pe ramuri. În cazul invaziilor puternice, lăstarii și frunzele se acoperă cu dejecțiile larvelor, ceea ce favorizează dezvoltarea ciupercii Capnodium salicinum.

Combatere:

• Se vor executa tratamente chimice cu: Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Mavrik 2 F, Insecticid Novadim Progress sau Insecticid Juvinal 10 EC (acțiune strict aficidă, fiind slab toxic pentru entomofauna utilă).

5.Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

• Se recomandă mobilizarea solului din plantație, în toamna;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC,  Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC etc.

6.Gărgărița florilor de măr – Anthonomus pomorum

Iernează în stadiul de adult, în scoarța exfoliată a pomilor, pe sub frunze căzute sau în stratul superficial al solului și are o singură generație pe an. Își începe activitatea la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Se hrănesc cu muguri de măr cultivat sau sălbatic, uneori, dăunătorul poate fi întâlnit pe păr sau păducel. Mugurii floriferi atacați dezvoltă flori sterile. Larvele produc cele mai mari pagube, deoarece se dezvoltă în interiorul bobocilor florari și se hrănesc cu petalaul, staminele și părtile interioare ale petalelor. Bobocii atacați nu se mai dezvoltă, se brunifică și rămân pe pom. Intensitatea atacului produce, în unii ani, pierderi de 80 – 90%.

Combatere:

• Se recomandă tăierea ramurilor atacate, răzuirea tulpinilor mai groase și distrugerea prin ardere a resturilor în care se pot găsi adulți hibernanți;
• Se recomandă aplicarea tratamentelor chimice în perioada de hrănire a dăunătorului cu unul dintre produsele: Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Reldan 22 EC.

7.Molia orientală a fructelor –  Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

• Se recomandă tăierea și distrugerea fructelor și a lăstarilor atacați;
• Se pot utiliza capcane atractante;
• Tratamente chimice se pot aplica în perioada de zbor masiv cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Coragen 20 SC.

8.Molia vărgată a piersicului – Anarsia lineatella

Este un dăunător caracteristic piersicului, dar poate ataca și caisul. Dezvoltă 3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă sub scoarța exfoliată a ramurilor. Părăsesc locul de iernarea primăvara, la apariția mugurilor din care se hrănesc. Larvele rod orificii de pătrundere în lăstarii tineri. Femelele depun ouăle pe muguri, iar larvele pătrund în fructele soiurilor timpurii. Larvele generațiilor următoare pătrund în fructele aflate în faza de coacere, unde sapă galerii adânci.

Combatere:

• Tăierea și distrugerea ramurilor și a lăstarilor afectați;
• Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Laser 240 SC.

9.Molia pieliței fructelor – Adoxophyes orana

Este o specie polifagă ale cărei larve se hrănesc cu pulpa fructelor, în care sapă galerii superficiale. Atacă peste 47 de specii de plante erbacee și lemnoase. Rănile realizate sunt porți de intrare a ciupercilor din genul Monilinia.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Nurelle D, Insecticid Affirm, Insecticid Bactospeine DF.

10.Molia frunzelor de măr – Yponomeuta maliella

Prezintă o generație pe an, iernează sub un scut format dintr-o secreție care în contact cu aerul devine rigidă. Se hrănesc cu frunze tinere, distrug țesutul dintre cele 2 epiderme, provocând brunificarea și veștejirea acestora. După atacul de la nivelul frunzelor, larvele, părăsesc galeriile și își formează cuiburi acoperite de fire de mătase, la adăpostul cărora scheletuiesc frunzele putând provoca desfrunzirea pomilor. Este o specie monofagă.

Combatere:

• În cazul suprafețelor mici, sau a pomilor cu talie mică, există posibilitatea strângerii și distrugerii cuiburilor de larve, la începutul formării acestora;
• În timpul iernii se pot executa tratamente cu Insecticid Confidor Oil SC 004;
• În vegetație se pot aplica tratamente cu Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Coragen 20 SC, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG.

11.Viermele merelor – Cydia pomonella

Dăunătorul dezvoltă 1 – 3 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței, pe sub frunzele căzute. Larvele sapă galerii în pulpa fructelor și în zona centrală, unde se găsesc semințele, provocând căderea fructelor. În aceste galerii se instalează diverse microorganisme (ciuperci, bacterii) care determină putrezirea acestora. Pagubele se ridică uneori până la 60 – 80%.

Combatere:

• În timpul iernii și primăvara devreme, se vor răzui mușchii, lichenii și scoarța groasă de pe  trunchiurile și ramurile copacilor, se vor aduna și se vor distruge prin ardere;
• Se vor așeza brâie capcană pentru capturarea larvelor care se retrag pentru împupare, capcane care ulterior vor fi distruse;
• Chimic, acest dăunător poate fi combătut cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Avaunt 150 SC

12.Minierul marmorat – Phyllonorycter blancardella

Dăunătorul atacă o serie de arbuști ornamentali și pomi fructiferi, printre care și mărul. Larvele se hrănesc cu țesuturile aflate între epiderma superioară și cea inferioară a frunzelor. Un atac masiv poate reduce puternic capacitatea de fotosinteză, ceea ce atrage după sine o scădere semnificativă a producției.

Combatere:

• Frunzele căzute pe sol vor fi adunate și distruse prin ardere;
• Chimic, dăunătorul poate fi combatut cu: Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Coragen 20 SC, Insecticid Kaiso Sorbie 5 WG

13.Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

• Se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larve;
• Chimic, dăunatorul poate fi combătut cu:  insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Laser 240 SC,  Insecticid Affirm, Insecticid Calypso 480 SC.

14.Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

15.Nălbarul (albilița) – Aporia crataegi 

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă, în cuiburi formate din frunze uscate, răsucite și unite între ele prin fire de mătase. Larvele părăsesc adăposturile primăvara și se hrănesc cu muguri, apoi cu frunze. Frunzele atacate se răsucesc în jurul nervurii principale. Este o specie polifagă, frecvent atacă mărul, părul, prunul, ulmul și păducelul. În cazul unor invazii puternice, pomii pot fi defoliați complet.

Combatere: 

• Cuiburile de larve se vor distruge, în timpul iernii;
• Se pot executa tratamente chimice cu:  Insecticid Aqua K-Othrine , Insecticid Decis Mega 50 EW , insecticid Karate Zeon 50 CS , Insecticid Fastac 10 EC, Insecticid Novadim Progress, Insecticid Laser 240 SC.

16.Sfedelitorul tulpinilor – Cossus cossus

Dăunătorul prezintă o generație la 2 ani și iernează în stadiul de larvă, în scoarța pomilor din care se hrănesc. Se dezvoltă în trunchiul multor specii (măr, păr, prun, cais, cireș, plop, ulm, frasin, tei etc.), dar preferă pomii debilitați și cu lemnul moale, în care rod galerii largi prin care pot pătrunde microorganisme ce provoacă putrezirea lemnului. Frunzele pomilor atacați sunt îngălbenite, recoltele acestora sunt mici și în timp se usucă.

Combatere:

• Se recomandă curățirea scoarței și tăierea ramurilor uscate;
• Trunchiurile și coroana pomilor pot fi tratate cu Insecticid Novadim Progress.

17.Sfredelitorul ramurilor – Zeuzera pyrina

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în galeriile pe care le roade în tulpini și ramuri. Este o specie polifagă dar provoacă pagube în special merilor și perilor din pepiniere și plantații tinere.  Poate fi întalnit și pe specii silvice precum frasin, mesteacăn, tei, liliac, arțar, castan etc. Depunerea de excremente la baza pomilor, este un simptom caracteristic atacului acestei insecte. Pomii atacați prezintă semne de debilitare, iar în cazul atacurilor puternice ramurile afectate de galerii se rup, iar pomii se usucă.

Combaterea  se execută ca și în cazul Sfredelitorului tulpinilor, detaliat anterior.

18.Viespea cu fierăstrău a merelor – Hoplocampa testudinea

Prezintă doar o generație pe an și iernează în sol la 5 – 15 cm adâncime, într-un cocon, în stadiul de larvă. Femelele depun, în caliciul florilor  ouă, din care, în decursul lunii mai apar larvele ce pătrund în fructele abia formate și rod galerii sub epiderma acestora până la nivelul semințelor, provocând căderea lor prematură. Fructele atacate superficial rămân în pom, ajung la maturitate dar nu mai au aspect comercial.

Combatere:

• Toamna se va săpa solul din livezi, pentru distrugerea rezervei de larve;
• Se recomandă efectuarea unui tratamente cu Insecticid Novadim Progress sau Insecticid Calypso 480 SC, la scuturarea petalelor, pentru combaterea adulților înaintea depunerii ouălor.

19.Cicada gheboasă – Cerasa bubalus

Dăunătorul prezintă o generație pe an. Iernează în crăpăturile din scoarța pomilor, în stadiul de ou. Daunele produse de acest dăunător sunt indirecte, sursa principală de hrană este reprezentată de plante ierboase (trifoi, lucernă), de la care se hrănește cu sucul celular. Femelele depun ouăle pe ramurile de măr, într-o incizie făcută cu ovipozitorul. În zona respectivă, scoarța crapă, iar circulația sevei este oprită. Ramurile atacate nu mai fructifică normal, iar în caz de atacuri puternice se usucă. Rănile produse reprezintă căi de acces pentru agenții patogeni. Pagube ridicate se înregistrează în cazul puieților, care în urma atacului se usucă.

Combatere:

Combaterea dăunătorului este dificilă, astfel că se va pune accent pe măsurile preventive:

• Se va controla atent materialul săditor;
• Ramurile afectate se vor aduna și se vor distruge prin ardere;
• Plantele ierboase din livadă vor fi distruse;
• Tratamente chimice se pot executa în perioada de repaus cu Insecticid Confidor Oil SC 004.

20.Cicada meliferă – Metcalfa  pruinosa

Este o specie polifagă, consumatoare de viță de vie, arbori și arbuști ornametali și pomi fructiferi. Dezvoltă o generație pe an și iernează în stadiul de ou în ramurile planelor atacate. Adulții și larvele consumă sucul celular al plantelor împiedicând creșterea și răspândind numeroase viroze. Combaterea este dificilă din cauza stratului de ceară ce acoperă corpul insectelor.

Combatere:

•  Se pot executa tratamente chimice cu: Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Confidor Energy, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Actellic 50 EC.

21. Acarienii (păianjenii plantelor)– pot fi combătuți cu: Acaricid Nissorun 10 WP, Acaricid Milbeknock EC, Acaricid Envidor 240 SC, Acaricid Vertimec 1.8 EC.

   Dahlia (dalia) a castigat in ultimii ani o pondere foarte insemnata in sortimentul florilor taiate din perioada vara-toamna. Originar din Mexic, genul Dahlia, include circa 15 specii perene cu radacini tuberizate si tulpini fistuloase. Dintre acestea, cea mai cunoscuta este specia hibrida Dahlia hybrida Hort., in care sunt incadrate majoritatea soiurilor cultivate in prezent.

   Particularitati biologice. Planta se caracterizeaza printr-o variabilitate foarte mare a taliei, formei, culorii si dispozitiei florilor ligulate si tubuloase in cadrul inflorescentei; in sol formeaza radacini tuberizate puternic ingrosate reunite pe coletul purtator de muguri ce dau nastere organelor vegetative aeriene. Din acesti muguri pornesc mai multe tulpini florale, inalte de pana la 2 m,ramificate dichotomic in partea superioara, garnisite cu frunze si terminate cu una sau mai multe inflorescente tip calatidiu. Frunzele sunt penat-lobate, cu lobii ascutiti si dintati pe margine, colorate in verde intens. Florile ligulate sunt mari, drepte sau ondulate, colorate variat iar florile tubuloase sunt mici, colorate in galben. Inflorirea are loc din iunie pana toamna tarziu.

   Tehnologii grupeaza soiurile de dalia in functie de numarul, forma si dispozitia florilor ligulate si tubuloase in cadrul calatidiului. In functie de aceste caracteristici ale inflorescentelor se cunosc urmatoarele tipuri de dalia: margareta, anemone, gulerate, cactus, pompon, decorativ si globuloase.

   Tipul margareta. Florile ligulate sunt bine dezvoltate si dispuse pe un singur rand, au culori foarte diferite in timp ce florile tubuloase sunt mici, putin dezvoltate, colorate cel mai adesea in galben. Talia plantei variaza intre 30 si 50 cm, soiurile apartinand acestei grupe pretandu-se pentru cultura ca plante anuale.

   Tipul stelat.Inflorescenta se aseamana ca mod de alcatuire cu tipul anterior cu deosebirea ca ligulele sunt mai inguste, cu varful puternic ascutit, mai mult sau mai putin rasucite si dispuse asemenea razelor unei stele.

   Tipul gulerate. Florile tubuloase sunt mici, colorate cel mai adesea in galben iar florile ligulate, dispuse pe marginea calatidiului sunt de doua tipuri; unele, mai mari, dispuse pe un singur rand pe margine, iar celelalte mai scurte, dispuse asemenea unui guleras pe unul sau mai multe randuri intre florile ligulate marginale si florile tubuloase si colorate diferit fata de ligulele mari.

   Tipul anemone. Florile ligulate sunt dispuse pe 1-3 randuri pe marginea antodiului iar florile tubuloase sunt mai bine dezvoltate decat la tipul margareta, fiind colorate la fel ca si ligulele sau diferit de acestea. Si acest grup de soiuri se preteaza pentru cultura ca plante anuale, inmultindu-se usor prin seminte. Talia plantei este, asemenea, mica spre medie, variind intre 35 si 50 cm.

   Tipul cactus. Florile tubuloase sunt putin dezvoltate, uneori insesizabile, florile ligulate sunt rulate mult avand aspectul apropiat de cel al florilor tubuloase, fiind mai mult sau mai putin rasucite sau ondulate.Talia plantei variaza intre 70 si 120 cm, se inmultesc frecvent prin divizarea radacinilor tuberizate.

   Tipul pompon. Inflorescentele sunt globuloase, ocupate in intregime de flori ligulate, florile tubuloase fie lipsesc fie sunt nesemnificative. Talia plantei este mare, peste 1 m, aceste soiuri se inmultesc aproape exclusiv prin divizarea radacinilor tuberizate.

   Tipul decorativ. Florile ligulate sunt puternic rasucite sau ondulate, sudate uneori pe margini cand au aspect de flori tubuloase, motiv pentru care unii autori numesc acest tip de inflorescenta spide sau coarne de cerb.

   Tipul globulos. Florile ligulate ocupa aproape tot calatidiul, fiind dispuse pe mai multe randuri concentrice si acoperind aproape integral florile tubuloase care sunt slab dezvoltate; sunt colorate foarte diferit.

   Exigente ecologice

   Temperatura. Dalia este o specie foarte sensibila la frig, cele mai usoare brume determinand moartea organelor vegetative aeriene. Prin urmare, este o geofita semirustica, avand repausul iarna, cand radacinile tuberizate se pastreaza in spatii protejate cu temperatura de 6-8 grade Celsius si umiditatea relativa a aerului de 50-60 %.

   Lumina. Avand inflorirea in timpul verii, dalia este considerata, prin excelenta, o planta tipica de zi lunga. Are nevoie, de asemenea, de o intensitate luminoasa ridicata pentru realizarea unui colorit viu al florilor; poate tolera si cateva ore de semiumbra.

   Apa. Avand in vedere cresterile intense si volumul vegetativ mare al plantei solul se mentine permanent reavan, prin udari frecvente si consistente.

   Aerul. Fiind o planta cultivata in camp deschis acest factor este mai greu de influentat. Trebuie evitate terenurile expuse vanturilor puternice si curentilor reci de aer.

    Solul. Dalia prefera solurile mijlocii, nisipo-argiloase, fertile, bogate in humus, permeabile, umede, neutre sau usor bazice, insorite.

   Producerea materialului saditor. Materialul saditor destinat infiintarii culturilor producatoare de flori taiate este reprezentat fie de butasi inradacinati fie de radacinile tuberizate. Pentru soiurile cu inflorescente simple (margareta si anemone) folosite in special pentru decorul parcurilor si gradinilor, inmultirea se realizeaza mai usor prin seminte; de la acestea se produc in sera, in luna martie, rasaduri dupa tehnologia specifica plantelor anuale. Mai rar, materialul saditor se poate produce si prin altoiri decorative pe radacinile tuberizate.

   Butasii inradacinati reprezinta varianta moderna a materialului saditor la dalia, acestia fiind utilizati cu precadere pentru infiintarea culturilor producatoare de flori taiate. Pentru obtinerea butasilor inradacinati radacinile tuberizate se repun in vegetatie prin plantarea superficiala in turba fibroasa sau pamant de frunze semidescompuse, aceasta lucrare fiind cunoscuta si sub numele de fortare.

   Fortarea radacinilor tuberizate in vederea producerii de butasi se face in intervalul februarie-martie, in sere,fie separate impreuna cu o portiune de colet fie neseparate.

   Producerea materialului saditor prin separarea radacinilor tuberizate este varianta clasica de inmultire a daliei. Divizarea radacinilor tuberizate se face astfel incat fiecare radacina sau grup de radacini rezultat in urma separarii sa posede o portiune de colet, intrucat mugurii care asigura regenerarea organelor vegetative aeriene sunt prezenti doar in aceasta zona. O usoara fortare a radacinilor tuberizate inainte de divizare asigura o separare mai corecta a radacinilor intrucat face posibila o repartizare mai echilibrata a mugurilor din zona coletului pe radacinile sau grupurile de radacini rezultate.Dupa divizare radacinile se imerseaza timp de o ora in solutie de insecto-fungicide, dupa care se trec cu sectiunile prin praf de carbune vegetal.

    Infiinatarea culturii. Pregatirea terenului in vederea plantarii se incepe din toamna, prin lucrarile specifice efectuate in camp. Cultura se poate infiinta mai devreme, spre sfarsitul lunii martie, in solarii, caz in care inflorirea se devanseaza cu circa doua luni. Folia se indeparteaza la inceputul lunii iunie si se reinstaleaza la sfarsitul lunii septembrie fiind posibila astfel prelungirea productiei de flori taiate pana spre sfarsitul lunii noiembrie.

   Recoltarea florilor. Momentul optim de recoltare a tulpinilor florale este in faza de inflorescenta complet deschisa. Recoltarea tulpinilor florale se face prin taiere deasupra a 2-4 frunze de la baza, pentru a da posibilitatea plantei sa formeze noi tulpini florale. Fiind o planta cu un foliaj bogat, cel mai bine este ca recoltarea tulpinilor florale sa se faca dimineata devreme.

   Imediat dupa recoltare, tulpinile florale se conditioneaza prin improspatarea taieturii bazale si indepartarea frunzelor bazale, pe o portiune de 10 cm, dupa care se pun in apa rece si se pastreaza in spatii cu temperatura de 8-10 grade Celsius pana la livrare. O planta poate produce pe parcursul unui sezon de vegetatie 15-20 tulpini florale.

]]> ../../../informatii-despre-dalia-sfaturi-pentru-cresterea-si-ingrijirea-acestor-plante-decorative-de-interior/feed/index.bin 0 ../../../tratamentele-la-varza-impotriva-principalelor-boli-si-daunatori-ale-acestor-legume/index.html ../../../tratamentele-la-varza-impotriva-principalelor-boli-si-daunatori-ale-acestor-legume/index.html#respond Wed, 16 Nov 2016 12:18:25 +0000 http://www.petala.ro/?p=7646 Brassica oleraceea L., var. capitata L., f. alba D.C. – Varza albă

Varza albă este originară din zona Mării Mediterane, provenind din specia sălbatică Brassica oleracea var. silvestris L. A fost cultivată de popoarele antice, în special de către greci și romani. La celelalte popoare din Europa s-a răspândit prin secolele IX – XII, la început în zona occidentală și apoi în cea orientală. Varza albă este răspândită în majoritatea regiunilor de pe glob, cu climă temperată, subtropicală sau chiar tropicală. În România, cultura verzei este răspândită în toate zonele cu excepția regiunilor înalte de munte.  Varza albă se cultivă pentru căpățâni care se utilizează în alimentație în stare proaspătă sau murată sub formă de salate și la prepararea unor mâncăruri. Căpățânile de varză conțin 8 – 10 % substanță uscată, reprezentată în special de glucide (4 – 6,5%), protide (1,5 – 2%) precum și vitamine: C (45 – 75 mg), caroten (0,2 – 2 mg), B1, B2, B6, P, K, H și săruri minerale: potasiu (200-216mg), fosfor (80mg), calciu (33 – 68 mg), magneziu (20 – 24 mg), raportate la 100 g substanță proaspătă, precum și substanțe volatile care au acțiune bacteriostatică.

Principalele boli sunt:

BACTERIOZE:

1. Nervatiunea neagra produsa de Xantomonas camperstris

Simptome:

• Plăntuţele atacate au cotiledoanele decolorate si se usucă în scurtă vreme.
• La plantele dezvoltate, pe frunzele bazale, apar pete mari, clorotice, nervurile se înnegresc, ţesuturile se
  întăresc si devin pergamentoase; frunzele atacate se usucă si cad.
• La tulpini se constată brunificarea vaselor, apariţia de cavităţi.
• Coceanul putrezeste uscat, transformându-se într-un mănunchi de fibre lemnoase.
• Pe vreme umedă se asociază si alte bacterii, care provoacă un putregai moale, cu miros neplăcut.

Metode de prevenire si combatere:

• Adunarea si distrugerea resturilor infectate
• Rotaţia de 3-4 ani
• Folosirea de seminceri sănătosi si sămânţă necontaminată.
• În timpul vegetaţiei se combat buruienile si dăunătorii care produc buruienile si dăunătorii care produc leziuni plantelor.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Polyram DF, Fungicid Equation Pro, Fungicid Aliette,  Fungicid Melody Compact 49 WG. 

2. Patarea bacteriana a frunzelor este produsa de bacteria Pseudomonas syringae pv. maculicola

Simptome:

• Pe ambele fete ale frunzelor apar pete mici, intunecate si umede.
• Aceste pete raman de obicei mici, dar se pot extinde daca sunt conditii favorabile.
•  Infectiile severe pot duce la caderea prematura a frunzelor.

Metode de prevenire si combatere:

• Evitarea irigarii prin aspersiune
• Utilizarea de seminte sau rasaduri sanatoase
• Tratamente cu Fungicid Champ 77 WG, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Acrobat MZ 90-600 WP, Fungicid Funguran OH 50 WP

3. Putregaiul umed al cruciferelor produs de Erwinia carotovora pv. carotovora

Simptome:

• Putrezirea umeda se observa in a doua parte a vegetatiei la culturile de crucifere, in anii ploiosi sau pe solele unde nu are loc scurgerea apei in mod normal. L
• a varza atacul se observa la locul de prindere a coditei frunzei de cocean, unde apare mai intai un putregai umed, galbui, apoi cenusiu.
• Daca exista umiditate atmosferica mare, atacul cuprinde in intregime capatana, transformand-o intr-o masa de mucilagiu urat mirositoare, iar capatana in scurt timp cade de pe cocean.
• Atac asemanator are loc si la gulii, iar la conopida se poate observa putrezirea partiala sau totala a inflorescentei.
• In depozite, atacul este cu atat mai grav cu cat temperatura se apropie de 20-25^oC si este asociat cu atacul produs de Botrytis cinerea si Sclerotinia sclerotiorum.
• Bacteria rezista numai in sol si nu se transmite prin seminte, practic, toate terenurile unde s-au cultivat legume au si aceasta bacterie .

Metode de prevenire si combatere:

• In timpul depozitarii, se vor alege semincerii sanatosi, iar in depozite se va asigura o aerare corespunzatoare pentru a se evita ridicarea temperaturii.
• Temperatura optima de pastrare a verzei este de +1^oC.
• In culturile semincere, trebuie sa se respecte epoca de plantare, eliminarea resturilor de frunze vechi, aracirea plantelor si combaterea daunatorilor din sol ce pot produce raniri ale radacinilor.
• La alcatuirea asolamentelor legumicole trebuie sa se tina cont ca sa nu urmeze unele din culturile ce pot fi atacate de bacterie.

• Tratamente chimice cu: Fungicid Rovral 500 SC, Fungicid Aliette WG 80, Zeama Bordeleza, Fungicid Melody Compact

MICOZE:

1.  Hernia radacinilor produsa de ciuperca Plasmodiophora brassicae

Simptome:

• La răsaduri se observă îngrosări pe rădăcini.
• În câmp, partea aeriană stagnează în crestere, nu formează căpăţână, se ofileste, apoi se usucă.
• Plantele se smulg usor, prezintă rădăcinile îngrosate, hipertrofiate, datorită măririi exagerate a dimensiunilor celulelor din ţesuturile atacate.
• Aparatul vegetativ – plasmodiul – se dezvoltă intracelular, ducând la formarea de celule gigantice pline cu spori imobili, sferici, de 1,6-4,3 μ, care rezistă până la 8 ani în sol.

Metode de prevenire si combatere:

• Se va aplica o rotaţie de 4-5 ani
• Reacţia solului va fi corectată prin aplicarea de amendamente.
• Amestecul folosit în răsadniţă va fi dezinfectat.
• Se va planta numai răsad sănătos.

2. Mana cruciferelor, produsa de ciuperca Peronospora brassicae

Simptome:

• Cele mai sensibile sunt plăntuţele în faza de 3-4 frunze adevărate.
• Pe frunze apar pete mici, de formă neregulată, verzi gălbui, cu puf albicios pe faţa inferioară.
• Frunzele se usucă sau putrezesc.
• Atacul poate să apară si la plantele dezvoltate, continuând si în depozit.
• La plantele semincere sunt atacate frunzele, tulpinile, inflorescenţele, silicvele, sub forma unor pete de culoare
  brună-închis.
• Pe conidioforii ramificaţi dichotomic se formează conidii unicelulare, hialine, ovoide, de 15-31 X 12-26 μ.
• În ţesuturi se formează oospori globulosi, de 30-35 μ, care rezistă peste iarnă.
• Ciuperca mai poate rezista si ca miceliu în rădăcini.

Metode de prevenire si combatere:

• În câmp, vor fi adunate si distruse resturile infectate.
• Se va respecta rotaţia de 3-4 ani.
• Se va folosi sămânţă sănătoasă.
• La apariţia atacului, pe răsaduri sau în câmp, se fac tratamente cu: Fungicid Curzate Manox , fungicid Dithane M 45.

3. Innegrirea si putrezirea bazei plantei– Olpidium  brassicae

Simptome:

• In primele stadii de vegetatie a rasadurilor (2-3 frunze) apare o innegrire urmata de putrezirea rasadurilor si a tulpinitelor in dreptul bazei plantei.
• Plantele putrezesc si cad la pamant, atacul putand fi confundat cu cel produs de Pythium. 
• Ciuperca rezista in sol prin sporii de rezistenta (akinetosporangi), din care iese prima generatie de spori.
• Acestia patrund in radacinile a numeroase specii de plante din grupa verzei, traista ciobanului, ovaz, odos, in, cartof, zarna etc.
• Frecvent atacul este semnalat pe varza, gulie, conopida, tomate si tutun.

Metode de prevenire si combatere:

• Pamantul folosit in rasadnita si sere  se va dezinfecta termic sau chimic.
• La semanat si la repicare, se va asigura o desime a plantelor normala pentru o buna aerisire si o irigare fara excese.  
• Intrucat atacul este mai puternic in solurile acide, se va recomanda  scaderea aciditatii prin amendare cu var.

4. Putregaiul uscat produs de Phoma lingam

Simptome:

• Infecţia primară apare în stadiul de 1-6 frunze.
• Pe frunze apar pete gri, cu aspect de hârtie, pe suprafaţa cărora sunt vizibile picnidiile sub formă de puncte negre.
• Plantele infectate toamna devreme pot dezvolta cancere la baza tulpinii, provocând moartea peste iarnă sau căderi masive în primăvară.
• Putregaiul tulpinii se manifestă prin apariţia unor pete de culoare maro deschis cu marginile brun-negricioase.
• Ciuperca infectează apoi frunzele şi silicvele, cauzând desfacerea şi scuturarea prematură.
• Infecţia secundară este favorizată de atacul produs de Ceutorhyncus napi.
• Ciuperca se întinde de la frunze la baza tulpinii prin căderea picăturilor de ploaie.
• Răspândirea se poate face şi pe tijele florilor, respectiv pe silicve.
• Putregaiul uscat apare la baza tulpinii primăvara, extinzându-se sistemic în tulpină şi intrând adânc în ţesutul acesteia.

Metode de prevenire si combatere:

• Respectarea asolamentului pentru a preveni contaminarea cu resturile din mirişte şi reîntoarcerea seminţei infectate în sol.
• Efectuarea arăturii cât mai devreme posibil.
• Tratarea seminţelor cu fungicide pentru a reduce riscul infecţiei primare.
• Phoma se poate dezvolta rapid, cu infectarea plantelor în proporţie de până la 90% în maximum 10 zile.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Dithane M 45,  Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG.

5. Albumeala cruciferelor produsa de Albugo candida

Simptome:

• Boala produce pagube pe frunze, tulpini, pedunculi florali, flori şi silicve.

• Pe organele atacate apar pete de decolorare, apoi acestea devin albe, lucioase, proeminente, de diferite forme şi mărimi (1-5 mm în diametru), izolate sau confluente.
• În dreptul proeminenţelor, epiderma crapă şi petele devin pulverulente.
• Tulpinile şi silicvele atacate suferă malformaţii (hipertrofieri şi îngroşări)
• Tulpinile plantelor atacate sunt contorsionate şi se culcă pe sol.

Metode de prevenire si combatere:

• Măsurile agrotehnice au rol foarte important în prevenirea instalării bolii deoarece prin arăturile adânci, igienă culturală, distrugerea buruienilor şi rotaţia de 3-4 ani, se creează condiţii nefavorabile pentru instalarea agentului patogen.
• Tratamente cu Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Melody Compact 49 WG, Fungicid Ridomil Gold MZ 68 WG, Fungicid Bravo 500 SC.

6. Alternarioza produsa de  ciuperca Alternaria brassicae

Simptome:

• Simptomele pe cotiledoane sunt pete mici, brune și rotunde (0,5-1 mm).
• Pe frunze se formează pete negre, ascuțite.
• Petele se măresc și sunt adesea înconjurate de un halou de culoare galbenă.
• Zonele de atac la lăstarii principali și secundari și la ramificațiile frunzelor și fructelor sunt lunguiețe (1-5 mm), puternic delimitate, de culoare neagră sau cenușiu deschis, cu bordură neagră.
• Zonele de infecție sporulează și se răspândesc rapid în coronamentul plantei, astfel reduce foarte mult asimilarea substanțelor de sinteza plantei de cultură prin leziunile create.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia corecta a culturilor (varza poate reveni pe acelasi teren dupa 3-4 ani).
• Dezinfectia semintelor si a substratului pentru rasadnita.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Score 250 EC, Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Polyram DF

7. Putregaiul alb provocat de Sclerotinia sclerotiorum

Simptome:

• Simptomele putregaiului alb survin la sfârşit de mai, început de iunie.
• La 10-14 zile după infectare, pe tulpini apar leziuni decolorate (20-30 cm) unde epiderma se poate exfolia.
• Pe aceste leziuni se dezvoltă o ciupercă albă, pufoasă.
• Tulpinile afectate se usucă şi devin fragile.
• În interiorul acestora se dezvoltă scleroţi, iniţial de culoare albă care apoi devin negri şi duri.
• Putrezirea ţesutului în zona infectată poate duce la aplecare/frângere şi îmbătrânirea prematură a plantei, provocând pierderi de recoltă.

Metode de prevenire si combatere:

• Strangerea si distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare;
• Eliminarea plantelor afectate din cultura;
• Evitarea irigarii prin aspersiune;
• Fertilizarea echilibrata;
• Tratamente chimice cu: Fungicid Topsin, Fungicid Ortiva 250 SC,Fungicid Switch 625 WG, Fungicid Rovral 500 SC, Fungicid Orius 25 EW

Principalii daunatori sunt:

1. Plosnita rosie a verzei (Eurydema ornata)

Iernează în stadiul de adult, în frunzarul din păduri, în resturile vegetale, etc. Adulţii părăsesc locurile de iernare primăvara devreme, prin luna martie. La început se întâlnesc pe cruciferele spontane, apoi trec pe cele cultivate. Ouăle sunt depuse în grupe de 12-14, rareori până la 36, dispuse în două rânduri paralele, pe partea inferioară a frunzelor. Larvele apărute ajung la maturitate prin luna iunie. Prezintă 1-2 generaţii, în funcţie de regiuni.

Atacă în stadiul de adult şi în stadiul de larvă plantele de crucifere, când înţeapă şi sug sucul celular din frunze. La culturile semincere, atacă florile, lujerii seminceri şi seminţele.

Metode de combatere:

• Distrugerea buruienilor;
• Tratamente chimice cu Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Decis Meg EW 50, Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Kaiso Sorbie.

2. Brevicoryne brassicae – Paduchele cenusiu al verzei

Ierneaza pe tulpinile si petiolurile de varza, rapita sau alte brasicacee (cultivate si spontane), in stadiu de ou, depus toamna. Larvele apar primavara, la sfarsitul lunii martie – inceputul lunii aprilie, ajung la maturitate dupa 18 – 24 de zile. Daunatorul se inmulteste pe cale partenogenetica, dand nastere formelor nearipate care se inmultesc la randul lor partenogenetic, formand colonii masive pe dosul frunzelor de brassicacee. In luna iunie, se nasc formele aripate (care migreaza si se inmultesc pana in septembrie) si formele nearipate.

Provoaca pagube la legumele din grupa verzei (atat pentru consum cat si pentru samanta) si rapita. Provoaca pagube la legumele din grupa verzei (atat pentru consum cat si pentru samanta) si rapita.

Metode de combatere:

• Rezultate bune se obtin in urma tratamentelor chimice cu Insecticid Actara (0.12 kg/ha), Insecticid Confidor Energy (0.36 l/ha), Insecticid Faster 10 CE (0.03%), Insecticid Karate Zeon (0.09 l/ha), Insecticid Mavrik 2 F (0.05%).

3. Plosnita albastra a verzei (Eurydema oleracea)

Insecata are in general 1-2 generatii/an. Ierneaza in octombrie in stadiul de adult in crapaturile din sol, sub frunze, sub pietre, crapaturile  din ritidom (scoarta crapata- exfoliata la pomi, arbori.).  In zonele unde insecta inteapa apar puncte de decolorare -de culoare galbena. Atacul agresiv duce la ingalbenirea completa a frunzelor si pastailor, avortarea florilor.

Metode de combatere:

• Rotatia culturilor.
• Aratura efectuata inca din toamna.
• Tratamente chimice cu Insecticid Actara 25 WG,  Insecticid Faster 10 CE, Insecticid Decis Meg EW 50, Insecticid Pyrinex Quick.

4. Puricii cruciferelor (Phyllotreta spp) : Culturile sunt deteriorate  adulti,  rod frunzele in intregime.

Metode de combatere:

• tratamente cu Insecticid Actara, Insecticid Mospilan, Insecticid Kaiso Sorbie, Insecticid Fury 10 EC.

5.  Molia verzei (Plutella xilostella): ataca in special culturile de varza si conopida, insa afecteaza puternic si terenurile cultivate cu ridichi. Larvele consuma parenchimul, in final frunzele afectate capata culoare plumburie si se usuca.

Metode de combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale, ramase dupa recoltare si  prasile repetat
• • Tratamente cu Insecticid Kaiso Sorbie, Insecticid Fury 10 EC, Insecticid Decis Mega.

6. Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae)

Larvele fluturelui alb produc mari daune la culturile din grupa verzei si a rapitei. In primele stadii, larvele rod epiderma inferioara si parenchimul frunzelor. Mai tarziu, larvele consuma frunzele in totalitate, ramanand doar nervurile principale. In afara de pagubele directe, excrementele omizilor care se aduna intre frunze duc la putrezirea capatanilor de varza.

Metode de combatere:

• Igiena culturala- indepartarea periodica din culturi a plantelor puternic atacate
• Prasile mecanice pentru distrugerea buruienilor care sunt gazde intermediare
• Executarea araturii adanci dupa recoltare, pentru incorporarea resturilor vegetale, distrugerea samulastrei de rapita.
• Tratamente cu Insecticid Decis Mega EW 50, Insecticid Fury 10 CE , Insecticid Pyrinex Quick, Insecticid Affirm,Insecticid Laser 240 SC.

7. Mamestra brassicae – Buha verzei

Buha verzei este o specie polifaga. Pe langa speciile brassicacee (legumele din grupa verzei, rapita, mustar etc.), ataca frecvent si culturile de sfecla, mazare, tutun, plante medicinale (matraguna) precum si unele specii ornamentale (dalii, crizanteme, etc.). La aparitie larvele rod epiderma inferioara si parenchimul frunzelor, apoi perforeaza limbul, sub forma de orificii neregulate. Cele mai mari pagube produc larvele din ultimele varste, care rod galerii in capatana de varza. In aceste galerii se aduna resturi de hrana, excremente, pe care se localizeaza diferite bacterii si ciuperci, provocand putrezirea capatanilor de varza, sau a inflorescentelor de conopida.

Metode de combatere:

• Executarea araturii de toamna pentru scoaterea la suprafata solului a pupelor
• Distrugerea buruienilor brassicacee, precum si a samulastrei de rapita.
• La semnalarea atacului se vor aplica tratamente chimice cu produse insecticide omologate, precum Insecticid Decis Mega -0.04%, Insecticid Fastac 10 CE -0.02%, Insecticid Karate Zeon – 0.3 l/ha, Insecticid Mospilan 20 SG-0.05%.

8. Musca verzei – Delia brassicae

Musca atacă cruciferele cultivate şi spontane, varza, conopida, rapiţa, muştarul, etc. Larvele apărute pătrund în colet şi în rădăcini, unde formează galerii longitudinale. Plantele atacate au frunzele verde-închis, lăsate pe sol. Acestea stagnează în creştere, rămân pipernicite, se îngălbenesc, se usucă şi se smulg uşor. Larvele transmit şi unele bacterii (Erwinia carotovora), care determină putrezirea rădăcinilor. Producţia poate fi diminuată în unii ani cu până la 60 %.

Metode de combatere:

• Adunarea şi distrugerea resturilor vegetale după recoltare; însămânţarea şi plantarea cepei mult mai timpriu.
• În zonele infestate, culturile se vor amplasa pe soluri cu pH mai ridicat.
• Pentru colectarea pontelor se vor folosi benzi capcană din arpagic semănat de timpuriu.
• Se vor face controale periodice, iar plantele atacate se vor smulge şi distruge.
• În perioada pontei sau la apariţia larvelor, se vor face tratamente cu : Acaricid Novadim Progress, insecticid Confidor Energy, Insecticid Karate Zeon.

9. Gargarita tulpinilor de varza (Ceuthorrhynchus quadridens)

Este o specie oligofaga, care prefera culturile de rapita, varza, conopida, la care produce pagube considerabile. Adultii hibernanti rod perforatii marginale in limbul foliar si varful tulpinilor. Larvele rod galerii descendente ori ascendente in maduva tulpinilor, determinand deformarea si rasucirea longitudinala a acestora. Plantele atacate ramifica bogat, stagneaza in crestere si nu formeaza silicve sau acestea sunt seci si cu seminte de slaba calitate.

Metode de combatere:

• Deoarece atacul apare timpuriu in primavara, se recomanda tratamente la avertizare, preventiv, cu Insecticid Decis Mega– 0,15 l/ha.

Tomatele sunt originare din America Centrală și de Sud, Peru și Ecuador și provin din specia Lycopersicum esculentum cerasiforme. În Europa, tomatele s-au cultivat pentru prima dată în Spania și Portugalia sub denumirea de “mere peruviene”. De la tomate se consumă fructele la maturitate fiziologică, dar și cele care nu ajung în această fază (gogonele) pentru prepararea murăturilor. Se pot consuma într-o gamă variată de moduri: salate simple sau în amestec cu alte legume, sau preparate în ciorbe, sosuri ghiveci, roșii umplute etc., prelucrate sub formă de pastă, bulion, conserve, sucuri etc. Au valoare alimentară ridicată datorită conținutului fructelor în vitamine, zaharuri, substanțe minerale, aminoacizi și acizi organici.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Mozaicul tomatelor produs de Tabacco mosaic on tomato

Simptome:

•  Mozaicul comun, adesea cu frecvenţă de 100% în sere, apare iniţial pe foliole sub formă de pete verzi-gălbui, difuze, care alternează cu ţesut de culoare verde normală.
• Limbul este, adesea, usor încreţit.
• Petele pot avea culoare galbenă sau aproape albă (mozaicul aucuba).
• Destul de frecvent este fenomenul de „stric” al tomatelor, sub formă de pete si dungi necrotice, brune, adâncite,
  pe fructe, pedunculi, frunze si tulpini, simptomele fiind agravate când se asociază si virusul X al cartofului (stricul dublu).
• Ca urmare a atacului o parte din flori rămân sterile, fie datorită constituţiei defectuoase, fie necrozei stigmatului si polenului, ceea ce duce la o fructificare redusă.
• În perioada maturării pe fructe apar pete decolorate, translucide, care devin brune-cenusii, usor adâncite.
• Uneori apar pete necrotice, inelare, cu diametrul de 0,5-1,5 cm, usor adâncite în pericarp.
• Ţesutul necrozat nu mai creste, motiv pentru care fructele se se deformează puternic.
• Atacul pe fructe poate să apară sub formă de brunificare internă, extinzându-se pe toată grosimea pericarpului sau numai la fasciculele vasculare, fără să apară semne evidente la exterior.

Metode de prevenire si combatere:

• Cultivarea de hibrizi rezistenţi.
• Sămânţa va fi dezinfectată termic (24 ore la 80ºC).
• Pământul va fi dezinfectat termic sau chimic.
• Sevor lua măsuri de igienă culturală: scoaterea si distrugerea plantelor cu simptome, în perioada de la
  repicare până la plantare; dezinfectarea mâinilor muncitorilor cu fosfat trisodic 3% si a uneltelor de
  lucru cu fosfat trisodic 10%; resturile vegetale vor fi adunate si arse.

2. Frunze de feriga produsa de Cucumber mosaic virus in tomato

Simptome:

• Caracteristică este îngustarea mezofilului foliolelor, rămânînd adesea numai nervura principală; formarea de frunze, filiforme („frunze siret”), cu aspect de frunze de ferigă.
• Apar, de asemenea, pete clorotice, precum si dungi necrotice pe nervurile frunzelor apicale, pe tulpini si pe
  fructe, ducând, în final, la uscarea întregii plante.

Metode de prevenire si combatere:

• Eliminarea plantelor atacate din cultura.
• Cultivarea soiurilor rezistente.
• Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide.

BACTERIOZE:

1. Ofilirea bacteriana a tomatelor (cancerul bacterian) produsa de Corynebacterium michiganense pv michiganense

Simptome:

• Sunt atacate atât rădăcinile, cât si partea aeriană a plantei, în toate fazele de dezvoltare.
• La plăntuţe apar pete rotunde, de 1-3 mm, albicioase si ţesuturile se necrozează.
• La plantele mai dezvoltate, în special în timpul înfloritului, ca urmare a infecţiei sistemice, apare ofilirea, care începe cu frunzele bazale si cuprinde, treptat, întreaga plantă.
• La început fenomenul este reversibil, plantele revenindu-si în timpul nopţii, apoi ofilirea devine definitivă, ceea ce duce la declasarea fructelor.
• În secţiune prin tulpini sau peţioluri se constată brunificatea vaselor.
• Pe tulpini, peţioluri si nervuri se observă pete alungite, cenusii-negricioase, corespunzător fasciculelor de vase.
• În dreptul lor apar crăpături (ulceraţii).
• Fructele infectate sistemic prezintă fasciculele de vase brunificate.
• Seminţele sunt mici, brune, cu capacitatea germinativă redusă.
• Fructele respective se coc prematur si au pulpa de consistenţă slabă.
• În urma infecţiilor locale (externe), pe suprafaţa fructelor apar pete circulare, de 1-3 mm, de culoare albă, apoi gălbuie, cu un punct crustos, brun în centru (pete, „ochi de pasăre”), care rămân superficiale, la nivelul pieliţei.
• Acest aspect este frecvent la culturile din câmp.

Metode de prevenire si combatere:

• Dezinfectia semintelor si substratului pentru rasadnita.
• Eliminarea plantelor atacate din cultura.
• Tratamente chimice cu Fungicid Dithane M 45, Fungicid Champ 77 WG, Fungicid Funguran 50 WP, Copernico Hi Bio, Fungicid Bravo 500 SC.

2. Patarea bacteriana a tomatelor – Xanthomonas campestris pv. vesicatoria

Simptome:

• Bacteria paraziteaza toate organele aeriene ale tomatelor.
• Rasadurile prezinta pe primele 2 frunzulite si apoi pe frunze si tulpinita pete galben-verzui pâna la brune, cu o zona centrala bruna din cauza tesuturilor necrozate (arse), de pe care se scurg picaturi de lichid bacterian sub forma de lacrimi.
• Pe frunzele plantelor mature apar pete neregulate ca forma, de 1-2 mm în diametru, cu aspect umed si margini bine delimitate.
• În perioadele umede sau dupa irigarea culturii, în jurul petelor apar inele lucioase datorita lichidului bacterian.
• Initial petele au culoarea verde închis, apoi devin cenuii sau brune si sunt dispuse în special de-a lungul nervurilor, spre marginile frunzelor.
• În cazul unor infectii puternice, zonele brunificate se unesc, iar tesuturile se rup.
• Pe tulpini apar zone suberificate (aspre) si crapaturi variate ca forma si lungimi.
• Florile infectate în primele faze nu leaga si cad.
• Fructele infectate prezinta pete circulare, umede, galben-brunii sau cenuii înconjurate de un inel alb-gri .
• În zonele atacate, tesuturile fructului se scufunda uor, devin crustoase si chiar daca fructul se coace, în jurul ranilor ramâne o zona verde.
• Crustele aparute pot crapa pe parcursul creterii fructului, iar prin crapaturi pot patrunde alti agenti ce depreciaza mai mult fructele.

Metode de prevenire si combatere:

• Se recomanda folosirea de samânta ce provine din lanuri sanatoase.
• Rasadurile vor fi obtinute si repicate numai în sol dezinfectat termic sau chimic.
• Pentru evitarea infectiilor secundare, culturile de tomate vor fi tratate de cel putin 5 ori în timpul vegetatiei.
• Tratamente chimice cu Fungicid Dithane M 45, Fungicid Champ 77 WG, Fungicid Funguran 50 WP, Copernico Hi Bio, Zeama Bordeleza

MICOZE:

1. Putrezirea coletului (bazei tulpinitei) si caderea rasadurilor de legume – Pythium de Baryanum

Simptome:

• Plantulele rasarite din teren infestat, prezinta în zona bazala a tulpinitei o brunificare a tesuturilor, care se extinde atât în sus pe tulpina cât si în jos spre radacina.
• Tulpinitele se subtiaza în zona atacata iar plantula se vetejete si se culca pe pamânt unde va putrezi în întregime.
• Simptomele apar sub forma de vatra de atac ce se extinde repede, în cazul în care temperatura se mentine la 20-30ºC si umiditatea este peste90 %.
• În 2-3 zile întreaga rasadnita sau sera înmultitor poate prezenta toate plantele distruse.
• La suprafata solului se constata prezenta unui strat fin micelian, albicios, care se extinde.
• În cazul unei infestari puternice a solului se observa doar vetre de atac fara plante rasarite, deoarece acestea sunt putrezite pâna la ieirea lor la suprafata.
• Atacul are o evolutie mai lenta dupa repicare, când plantele sunt mai bine aerisite si capata rezistenta prin înverzirea tulpinitelor si formarea tesuturilor mecanice, protectoare.
• Absenta luminii, insuficienta aerare, excesul de umiditate si pH-ul acid, sunt factori favorizanti ai instalarii si
  evolutiei grave a ciupercii.

Metode de prevenire si combatere:

• Producerea rasadurilor se va face numai în soluri dezinfectate termic, fara exces de umiditate.
• Tratamente chimice cu Fungicid Previcur Energy, Fungicid Merpan 80 WDG, Captan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG.

2. Mana tomatelor – Phytophthora infestans

Simptome:

• Tomatele pot fi infectate în toate fenofazele, frunzele prezentând pe margini sau spre vârf pete cu aspect umed (verde închis).
• Tesuturile afectate se vetejesc, se brunifica si frunzele se rasucesc spre partea superioara.
• În conditii de umiditate atmosferica pe fata inferioara a frunzelor, în dreptul petelor apare un puf, nu prea dens, de culoare alba.
• Cozile frunzelor, lastarii si tulpinile atacate, prezinta pete alungite brune, superficiale, fara puf albicios.
• Inflorescentele atacate prezinta pe frunzulitele de la baza florilor si pe coditele lor, zone brune, se usuca si cad.
• Atacul semnificativ este cel de pe fructe, acestea putând fi parazitate în toate fazele de dezvoltare.
• Ciuperca patrunde pe la locul de prindere a fructului, produce pete mari brune-olivacei si cu rapiditate distruge tot fructul.

• Tomatele verzi devin tari, aspre iar cele coapte au pete brune-deschise, pe suprafata carora apar zonalitati concentrice; pe fructele cazute pe sol unde este umiditate mare, ciuperca formeaza miceliu cu multi spori.
• În culturile de tomate din sera (ciclul doi), atacul evolueaza rapid, datorita variatiilor de temperatura de zi-noapte, care produc aparitia condensului de apa pe organele vegetative, condens ce urmeaza infectiile.

Metode de prevenire si combatere:

• În fermele legumicole trebuie sa se respecte o izolare spatiala între tarlalele plantate cu cartofi si cele de tomate.
• În sere si solarii se va mentine o temperatura constanta care sa nu scada sub 20ºC si fara oscilatii care produc condens pe plante.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Ridomil Gold MZ 68 WG, Fungicid Equation Pro, Fungicid Curzate Manox, Fungicid Acrobat MZ 69 WG, Fungicid Antracol 70 WP.

3. Mana de sol – putrezirea radacinilor, tulpinilor si fructelor – Phytophthora parasitica

Simptome:

• În prima parte a perioadei de vegetatie, ciuperca produce o brunificare a vârfului radacinii principale si a radacinilor secundare, urmata de brunificarea bazei tulpinii, vetejirea si moartea plantelor.
• Tesuturile atacate, brunificate, devin sfarâmiciose datorita putrezirii uscate a lor.
• În conditii de umiditate ridicata, pe baza tulpinii atacate, se formeaza un puf albicios.
• Prezenta ciupercii în tulpina, duce la dezvoltarea de radacini adventive (la suprafata solului), iar frunzele bazale se îngalbenesc, se lasa în jos si cad.
• Plantele care în primele faze manifesta pete verzi închise la baza, urmate de brunificarea zonelor, îngalbenirea si caderea frunzelor, se vor usca foarte repede, imediat dupa plantare.

• Atacul pe fructe este cunoscut sub numele de putrezire în forma de „ochi de iepure”.
• Fructele atacate nu ajung la coacere, cad pe sol si pe ele ciuperca va sporula puternic.

Metode de prevenire si combatere:

• Rasadul de tomate va fi produs numai în sol dezinfectat.
• În spatiile protejate se va face obligatoriu o noua dezinfectie a solului înaintea ciclului doi de productie.
• Tratamente chimice cu Fungicid Previcur Energy, Fungicid Merpan 80 WDG, Captan 80 WDG, Fungicid Folpan 80 WDG., Fungicide Aliette WG 80.

4. Patarea alba a frunzelor de tomate – Septoria lycopersici

Simptome:

• Primele simptome apar pe rasaduri sau pe etajele inferioare de frunze a plantelor, sub forma unor pete circulare de 1-4 mm, de culoare bruna.
• Tesuturile din centrul petelor devin cenuii, cu puncte mici brune-negricioase, dar înconjurate de un inel brun.
• În functie de rezistenta soiului, pe frunze vom întâlni un numar mai mare sau mai mic de pete, cu mai mult sau mai putine puncte brune-negricioase, reprezentate de fructificatiile ciupercii.

Metode de prevenire si combatere:

• Adunarea si arderea resturilor de frunze atacate în rasadnita si câmp
• Dezinfectarea rasadnitelor
• Sortarea rasadurilor la transplantare si îndepartarea frunzelor bazale cu început de atac.
• Tratamente chimice cu: Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Antracol 70 WP, Fungicid Polyram DF, Fungicid Folpan 80 WDG

5. Patarea cafenie a frunzelor (Fulvia fulvum)

Simptome:

• Apare in special in sere si solarii.
• Sunt atacate frunzele, unde se manifesta sub forma de pete mari, de culoare galbuie pe partea superioara, iar pe partea inferioara apare un puf brun-violaceu.

Metode de prevenire si combatere:

• Cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti
• Adunarea si arderea resturilor vegetale infestate
• Asigurarea unei bune ventilatii
• Dezinfectia solului
• Tratamente chimice cu: Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Ortiva 250 SC,Fungicid Polyram DF, Fungicid Antracol 70 WP

5.  Alternarioza (Alternaria porii f. sp. Solani)

Simptome:

• Frecvent intalnita in camp si in spatii protejate, mai ales pe sfarsitul perioadei de vegetatie.
• Apare pe toate organele plantei, caracterizate de pete circulare concentrice, brune.
• In dreptul lor apare un puf fin brun (conidiofori).
• Pe fructe, cu specific in zona pedunculului, apar pete de forme circulare, usor adancite, brun-negricioase.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia culturilor
• Asolament rational
• Material saditor sanatos
• Dezinfectarea semintei
• Curatarea resturilor vegetale infestate
• Aratura adanca,
• Tratamente chimice cu Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Rovral 500 SC

6.  Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea)

Simptome:

• Ataca toate partile aeriene pe care apar plagi brune, zonate concentric, acoperite de mucegai cenusiu.
• La baza tulpinilor apar zone de culoare bruna, usor scufundate in tesut.

• Cel mai pagubitor este atacul pe fructe, sub forma de pete cenusii, umede, care se extind din zona pedunculului, afectand pulpa in profunzime.
• Florile atacate putrezesc si se acopera cu un puf cenusiu.
• In camp pe zona insorita apar pete circulare, cu un punct necrotic in centru si cu o pata „fantoma” alba.
• Ciuperca traieste pe resturile vegetale de la suprafata solului, iar sporii acesteia sunt trasportati pe plantele sanatoase de curentii de aer si de picaturile de apa.

Metode de prevenire si combatere:

• Aerisiri in spatii protejate
• Defolieri la baza plantelor
• Indepartarea fructelor atacate si a resturilor vegetale
• Tratamente chimice cu: Fungicid Bravo 500 SC, Fungicid Rovral 500 SC, Fungicid Ortiva 250 Fungicid Teldor 500 SC, Fungicid Switch 62.5 WG

7.  Fainarea  (Leveillula taurica)

Simptome:

• Este frecventa in spatii protejate.
• Pe frunze apar pete galben-aurii, cu puf fin, alb pe fata inferioara.
• Tesuturile atacate se necrozeaza, frunzele se usuca.
• Plantele atacate formeaza un numar mic de fructe, ce ajung la maturitate foarte greu.

Masuri de prevenire si combatere:

• Adunarea si arderea resturilor vegetale
• Aerisire corespunzatoare
• Tratamente chimice cu: Fungicid Thiovit Jet 80 WG, Fungicid Kumulus DF, Fungicid Ortiva 250 SC, Fungicid Topas 100 EC, Karathane M 33 CE

MICOPLASME:

1. Stolburul tomatelor – Stolbur disease mycoplasma

Simptome:

• Micoplasma produce virescenta (înverziri ale organelor, ce în mod normal nu sunt verzi), filodie (transformarea organelor florale în frunze), proliferari (creteri exagerate), malformari (creteri anormale) si aspermii (deformari ale inflorescentelor ce nu vor produce samânta).
• Tomatele atacate prezinta hipertrofieri (creteri exagerate) ale caliciului florilor, lignificari ale vaselor conducatoare din fructele care nu vor ajunge la maturitate sa aiba culoarea roie caracteristica.

Metode de prevenire si combatere:

• Eliminarea buruienile gazda ale micoplasmei.
• Solurile cultivate vor fi mentinute la umiditate corespunzatoare, prin irigare, pentru a se împiedica dezvoltarea
  insectelor care este cu atât mai rapida cu cât este mai cald.
• Se va avea în vedere distrugerea vetrelor de cuscuta.

Principalii daunatori sunt:

1. Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum)

Este un dauantor intalnit in spatiile protejate, dezvoltarea lui fiind conditionata de temperaturile ridicate. Cu cat temperatura este mai ridicata, cu atat procesul de dezvoltare se desfasoara mai repede.

Atacul se manifesta prin colonizarea de catre adulti si larve a frunzelor si lastarilor, din care sug continutul celular. Efectul este ingalbenirea frunzelor, uscarea si caderea lor.

Metode de combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale, dupa desfiintarea culturii.
• Dezinsectia serelor si solariilor inainte de infiintarea unei noi culturi.
• Tratamente cu Insecticid Decis Mega 50 EW (0.25 l/ ha), Insecticid Actara 25 WG ( 0.2 kg/ha), Insecticid Confidor Energy (1.3 l/ha), Insecticid Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa), Insecticid Movento 100 SC.

2. Nematodul galicol al radacinilor (Meloidogyne incognita)

Se dezvolta bine in conditii de temperaturi ridicate. Poate avea 4-8 generatii pe an.  Nematodul ataca imediat dupa plantarea rasadurilor. Dupa 3-4 saptamani se si pot observa galele pe radacini. Simptomele atacului constau in ofilirea frunzelor si stagnarea in crestere, urmand usucarea plantei dinspre varf spre baza. Acesta este un daunator periculos deoarece prezenta lui poate conduce la infectii cu Fusarium spp. si Verticillium spp., care grabesc moartea plantei.

Metode de combatere:

• Rotatia corecta a culturilor;
• Cultivarea soiurilor rezistente;
• Tratamente la sol cu Basamid Granule sau Insecticid Force 1.5 G

3.  Musca miniera (Liriomyza Trifolii)

Acesta ataca frunzele plantelor. Pe ranile provocate de aceasta insecta se pot instala agenti fito-patogeni. In conditii de sera pot ajunge pana la 8 generatii/an. Daunele sunt produse atat de adulti cat si de larve. Adultii produc orificii de hranire, favorizand intrarea diferitilor agenti patogeni si astfel imbolnavirea plantei. Larvele mineaza frunzele. Rod galerii in miezul frunzei. Un atac puternic duce la uscarea frunzelor. O cultura de tomate atacata de musca miniera duce la scaderea productiei si  la deprecierea din punct de vedere calitativ.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Laser 240 SC, Insecticid Decis Mega 50 EW.

4.  Afide (Macroshiphum euphorbiae)

Sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta sau de la o specie la alta.  Atacul se manifesta prin colonizarea frunzelor, pe partea interioara, a butonilor florali si uneori chiar a florilor. Simptome ale atacului sunt rasucirea frunzelor, ingalbenirea si uscarea lor. Florile care au fost atacate vor cadea. Un atac puternic va conduce la stagnarea in dezvoltare  plantelor, obtinerea unor productii scazute si depreciate din punct de vedere calitativ. Afidele sunt raspunzatoare pentru transmiterea virusilor la plante.

Metode de combatere:

• Tratamente cu Insecticid Decis Mega 50 EC (0.2 l/ha), Insecticid Confidor Energy (0.6 l/ha), Insecticid Mospilan 20 SG (1.5 gr/12 l apa), Insecticid Actara 25 WG

5. Tripsul tutunului (Thrips tabaci) 

Aceastia colonizeaza varfurile de creste, florile, frunzele, determinand avortarea florilor si piticirea plantelor; transmit o serie de viroze. esturile vegetale, frunzele si stratul superficial al pamantului reprezinta locul ideal de iernare. In camp poate avea 3-6 generatii/an. Il intalnim si in sere, unde in conditii favorabile poate ajunge si pana la 10 generatii pe an. Plantele sunt atacate atat de adulti cat si de larve. Acesta se manifesta prin colonizarea frunzelor, varfurilor vegetative si florilor, din care sug seva. Pe frunzele afectate apar pete galben-cenusii sau castaniu-inchise, in special in zona nervurilor. La plantele mai dezvoltate, consecintele atacului sunt stagnarea in dezvoltare, ingalbenirea, chiar uscarea si moartea plantei.

Metode de combatere:

• Tratamente cu Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Mavrick 2 F, Insecticid Karate Zeon 50 CS, Insecticid Decis Mega 50 EW

6. Tripsul californian (Frankliniella occidentalis)

Plantele sunt atacate atat de adulti cat si de larve. Acestia sug seva din frunze, flori si fructe. Pe partile atacate apare pete decolorate, care devin argintii, chiar brune. Daca atacul s-a produs si asupra bobocilor florali, acestia nu se vor mai deschide. Astfel se vor obtine recolte reduse, de calitate slaba. Acest daunator este principalul responsabil pentru transmiterea virusului tomatelor (TSWV).

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu Insecticid Mospilan 20 SG.

7. Molia tomatelor (Tuta absoluta)

Aceasta insecta ataca toate legumele din familia solanaceelor (cartof, vinete, ardei), dar prefera tomatele. n functie de conditiile de mediu, se parcurg 30-40 de zile pana la o dezvoltare completa. Durata ciclului de viata este inversa proportionala cu cresterea temperaturilor. La 30°C va avea un ciclu de 20 de zile. Acest daunator actioneaza de la o temparatura minima de 8°C. Ploile si umiditatea sub 30% afecteaza dezvoltarea populatiei.

 Atacul se manifesta prin formarea de galerii in frunze, tulpini si fructe. Fiind un atac intern, este mai greu de combatut. Daunele se produc indeosebi in stadiul de larva, prin minarea frunzelor si a pielitelor fructelor. La inceput, minele apar precum niste pete mici pe frunze, albe. Pe masura ce larvele se dezvolta, petele se maresc si se coloreaza in alb-verde.

Acest daunator poate prezenta rezistenta la insecticide de aceea se recomanda maxim 2-3 aplicari cu un produs care are acelasi mod de actiune.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Affirm, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Coragen 20 SC.

8. Omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera)

Este o specie polifaga, ce ataca peste 120 de specii. Larvele ataca frunzel, rod epiderma si miezul; bobocii nu se vor mai deschid, se vor innegri, iar in cele din urma vor cadea. Florile se zbarcesc si devin brune, nu vor mai rodi, iar fructele patrund in pulpa, unde formeaza galerii si se hranesc cu semintele.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu: Insecticid Confidor Energy, Insecticid Mavrik 2F, Insecticid Affirm, Insecticid Mospilan 20 SG, Insecticid Coragen 20 SC

9. Coropisnita (Gryllotalpa gryllotalpa)

Are un regim de hrana omnivor, hranindu-se cu substrat vegetal, prada vie (rame si diverse larve) sau cu cadavre de insecte. Larvele se hranesc cu radacini subtiri si moi. Acest lucru slabeste plantele, provocand moartea lor. Dupa 1-2 napaliri larvele pareasesc cuibul si incep sa sape singure coridoare subterane. Pana la stadiul de adult, larvele naparlesc de mai multe ori. Cand vine toamna, prin octombrie, se ingroapa in pamant , la 30-100 cm adancime, intrand in hibernare. Daunele produse sunt directe, prin roaderea sistemului radicular al plantelor. Acestea scot la suprafata solului semintele incoltite sau plantele tinere. Plantele atacate se vestejesc si se apleaca pe sol.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice aplicate pe sol: Moluscocid Corocid Forte

10. Acarianul rosu comun (Tetranichus urticae)

Are 6-10 generatii pe an, o generatie durand cam 15-28 de zile.  Se raspandeste foarte usor de la o planta la alta, atacul maxim fiind in perioada iulie-august. Atacurile cele mai frecvente au loc in anii cu primaveri si veri timpurii, calde si secetoase. Adultii si larvele se aseaza pe partea inferioara a frunzelor, pe care le inteapa si le sug sucul celular. In urma acestora, celulele tesuturilor se degradeaza, se golesc iar in interiorul frunzei patrunde aer, capatand un aspect de pergament. Frunzele atacate au pete cenusii, lucioase si nu se deformeaza. Daca atacul este puternic frunzele se usuca treptat si cad, iar plantele nu mai fructifica, recolta fiind redusa.

Metode de combatere:

• Tratamente cu Acaricid Nissorun 10 WP.

Ridichiile isi au originea in genocentrele chinez – japonez si hindustan dar se presupune ca provin din ridichea salbatica care creste spontan in zona Marii Mediterane si a Oceanului Atlantic.  Radacinile tuberizate sunt folosite in stare cruda sub forma de salate. Au gust placut, picant, contin glucide, vitamine (C, B1, B2, P), saruri minerale (Ca, P, K, Mg) si substante volatile. Detin numeroase proprietati terapeutice: diuretice, bactericide, viermifuge. Sucul din radacini si frunzele tinere in amestec cu cel de morcov, favorizeaza secretia biliara si are un efect calmant asupra mucoaselor.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Mozaicul conopidei (Couliflower mosaic virus)

Simptome:

• Frunzele atacate prezinta o decolorare, o transparenta a nervurilor, urmata de ingalbenirea tesuturilor dintre nervuri
• Frunzele au un aspect gofrat, cu marginile rasucite spre fata superioara.
• Rasadurile afectate raman mici, iar plantele mature au productii scazute.
• Aceasta boala ataca toate plantele din familia Brassicaceae.
• Virusul se transmite de la un an la altul prin seminte infectate
• In perioada de vegetatie transmiterea este realizata de catre insecte.

Metode de prevenire si combatere:

• Folosirea de samanta sanatoasa si certificata
• Scoaterea si distrugerea din cultura a plantelor care prezinta simptomele bolii;
• Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia insectelor

BACTERIOZE:

1. Patarea bacteriana a frunzelor este produsa de bacteria Pseudomonas syringae pv. maculicola

Simptome:

• Frunzele plantelor atacate prezintă pete dedecolorare ce ajung până la alb, cu zone gălbui şi cu aspect umed.
• Pe tulpini, zonele atacate sunt uşor cufundate, de culoare verde inchis apoi brune negricioase.
• Fructele plantelor prezintă pete mici de decolorare, apoi brune inchis.

Metode de prevenire si combatere:

• Utilizarea de seminte sau rasaduri sanatoase.
• Tratamente cu Champ 77 WG, Melody Compact 49 WG, Acrobat MZ 90-600 WP, Funguran OH 50 WP, Compernico Hi Bio.

2. Mana produsa de ciuperca Peronospora brassicae

Simptome:

• Atacul poate sa debuteze inca din faza de rasad sau dupa transplantare cand plantele au 2-3 frunze sub forma simtomelor tipice de mana.
• Puful de pe dosul frunzelor este de culoare albicioasa iar conidioforii si conidiile care il compun vehiculeaza ciuperca in toata perioada de vegetatie.
• Pe radacini apar pete mari, circulare, de culoare neagra. In final, toata planta este distrusa.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatie si asolament 3-4 ani
• Aratura adanca pentru ingroparea surselor de inocul
• Tratament termic sau chimic al substratului nutritiv folosit pentru producerea rasadurilor
• Tratamente cu fungicide in perioada de vegetatie: Acrobat MZ 90-600 WP, Polyram DF; Equation Pro, Ridomil Gold MZ 68 WG, Aliette

3. Ofilirea fuzariana, produsa de ciuperca Fusarium oxysporum

Simptome:

• Primul semn de boala este reprezentata de ingalbenirea frunzelor de la baza plantei si ofilirea acestora, dupa care boala progreseaza treptat catre varful plantelor.
• In sectiune pe tulpina plantelor bolnave, se poate observa brunificarea tesutului vascular.
• Temperaturile situate intre 28-32ºC, umiditatea ridicata, PH-ul solului de 5- 5,6, nivelurile crescute de azot si scazute de potasiu sunt factori care favorizeaza evolutia fuzariozei.
• Sub 20 si peste 34ºC fuzarioza nu se manifesta.

Metode de prevenire si combatere:

• Folosirea de samanta sanatoase si certificata.
• Eliminarea plantelor bolnave din cultura.
• Tratamente chimice cu Topsin 500 SC, Topsin 70 WDG. Se prepara o solutie de 0.05 – 0.1 % (5 sau 10 g la 10 l de apa) si se stropeste fiecare planta cu 0.5 l (din solutia respectiva).

4. Hernia radacinilor produsa de ciuperca Plasmodiophora brassicae

Simptome:

• Boala poate fi întâlnita în toate fazele de vegetatie ale plantelor, fiind usor de semnalat datorita simptomelor aeriene – vetejiri sau îngalbeniri, cât mai ales a simptomelor prezente pe radacini.
• Radacina hipertrofiata (marita) prezinta strangulari astfel încât, denumirea de „hernie” este foarte corecta
• Atacul poate fi partial confundat cu cel al umflaturilor produse de Meloidogyne (nematodul galicol).
• Pe radacina principala, tumorile sunt mai mari decât cele de pe radacinile secundare.
• Atacul ciupercii este intens la culturile de pe terenuri usor acide, cu pHul=6-6,5.
• În solurile alcaline boala nu apare.

Metode de prevenire si combatere:

• Se impune folosirea la plantare de rasad sanatos, alegerea de terenuri cu pH usor alcalin, sau amendarea lor cu var stins 0,5-1,5 kg/m2.
• Solul ce va fi folosit în rasadnite va fi dezinfectat termic, sporii fiind distrusi în 30-60 minute, daca temperatura este de 60ºC.
• În asolamentele legumicole, cruciferele trebuie sa revina pe aceeai sola, dupa 4-5 ani.
• Masurile de igiena culturala prevad distrugerea plantelor atacate în timpul vegetatiei dar si distrugerea prin foc a resturilor ramase dupa recoltare.

5. Albumeala cruciferelor sau rugina alba, produsa de ciuperca Albugo candida

Simptome:

• Boala produce pagube pe frunze, tulpini, pedunculi florali, flori şi silicve.
• Pe organele atacate apar pete de decolorare, apoi acestea devin albe, lucioase, proeminente, de diferite forme şi mărimi (1-5 mm în diametru), izolate sau confluente.
• În dreptul proeminenţelor, epiderma crapă şi petele devin pulverulente.
• Tulpinile şi silicvele atacate suferă malformaţii (hipertrofieri şi îngroşări).
• Sepalele florilor sunt hipertrofiate, petalele atrofiate şi înverzite.
• Tulpinile plantelor atacate sunt contorsionate şi se culcă pe sol.

Metode de prevenire si combatere:

• Arături adânci
• Igienă culturală
• Distrugerea buruienilor
• Rotaţia de 3-4 ani
• Tratamente cu Ortiva 250 SC, Melody Compact 49 WG, Ridomil Gold MZ 68 WG, Bravo 500 SC, Zeama Bordeleza.

Principalii daunatori sunt:

1. Puricii cruciferelor (Phyllotreta spp) : Culturile sunt deteriorate  adulti, care rod frunzele in intregime.

Metode de combatere:

• tratamente cu Actara, Mospilan, Decis Mega EW 50, Kaiso Sorbie, Fury 10 EC.

2. Molia verzei (Plutella xilostella): ataca in special culturile de varza si conopida, insa afecteaza puternic si terenurile cultivate cu ridichi. Larvele consuma parenchimul, in final frunzele afectate capata culoare plumburie si se usuca.

Metode de combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale, ramase dupa recoltare si  prasile repetat
• Tratamente chimice cu Fury 10 EC, Laser 240 SC, Kaiso Sorbie 5 WG, Decis Meg EW 50

3. Limaxul cenusiu ierneaza sub forma de ou in gaurile subterane si crapaturile din sol. Melcii eclozati se hranesc cu organele vegetative ale plantelor. Sunt activi ziua, evolutia lor este influentata de gradul de umiditate din sol. Acestia rod diferite parti ale plantei, care apoi sunt infectate cu ciuperci si bacterii.

Metode de comatere:

• Tratamente chimice cu Optimol sau Agrosan

4. Musca ridichiilor (Delia floralis)  Larvele patrund in tesuturile plantelor, unde sapa galerii de hranire. In caz de atac puternic, poate distruge plantele atacate.

Metode de combatere:

• Strangerea resturilor vegetale dupa recoltare.
• Efectuarea corecta a araturii de toamna.
• Tratamente in timpul vegetatie cu : Decis Mega 50, Confidor Energy, Calypso 480 SC, Karate Zeon 50 CS

Patrunjelul este unul dintre cele sapte condimente care alaturi de ghimbir, oregano, scortisoara, sofran, salvie si ardeiul iute, lupta impotriva unor numeroase boli. Patrunjelul cultivat provine din patrunjelul salbatic ce creste in zona Marii Mediterane. Cunoscut de greci si romani inca de la inceputul erei noastre, patrunjelul a fost folosit ca planta alimentara si farmaceutica. La noi in tara se cultiva in acelasi areal cu cel al morcovului dar pe suprafete mai mici.

Principalele boli sunt:

BACTERIOZE:

1. Patarea bacteriană produsa de bacteria Xanthomonas campestris pv. carotae

Simptome:

• Boala isi face aparitia prin ingalbenirea si piticirea plantei.
• Evolueaza si pe frunze apar pete neregulate, de culoare cafenie.
• Pe petiolul funzelor apar pete alungite maronii.
• In conditii de umiditate atmosferica ridicata, pe zonele afectate aparte o masa mugilaginoasa, galbuie, ce reprezinta exudatul bacterian.
• Boala este transmisa de vectori (apa, vant, animale, oameni, unelte, etc.) care transporta exudatul bacterian pe plantele sanatoase.

Metode de prevenire si combatere:

• Practicarea unui asolament rational al culturilo
• Tratamente chimice cu fungicide pe baza de cupru: Champ 77 WG, Copernico Hi-Bio, Melody Compact 49 WG, Funguran OH 50 WP, Zeama Bordeleza.

VIROZE:

1. Alternarioza produsa de ciuperca Alternaria dauci

Simptome:

• Pe marginea frunzelor apar pete mici de culoare bruna, inconjurate de o zona galbena.
• In caz de atac sever, frunzele sunt uscate complet.
• Ca urmare, cultura da impresia ca ar fi fost arsa.
• Ciuperca ataca prima data frunzele batrane, iar apoi se extinde si pe frunzele tinere.
• Intr-un final, foliajul plantei este ditruns in totalitate.

Metode de prevenire si combatere:

• Distrugerea resturilor vegetale afectate de boala.
• Tratamente chimice cu Ortiva 250 SC, Score 250 EC, Bravo 500 SC, Polyram DF

2. Putregaiul umed la  patrunjel – Erwinia carotovora var. carotovora

Simptome:

• În anii cu veri racoroase si cu precipitatii abundente, radacinile atacate prezinta pete cu aspect umed, galben-brunii, situate la nivelul solului.
• Petele se pot uni si atunci, pe  zone mai mari din radacina, se observa tesuturi înmuiate, mucilaginoase, de culoare bruna.

Metode de prevenire si combatere:

• Se vor evita solurile argiloase.
• Îngrasamintele cu fosfor si amendamentele calcaroase maresc rezistenta plantelor fata de aceasta bacterie.
• Spatiile de depozitare vor trebui bine dezinfectate înainte de aducerea materialului, ce va fi sever sortat.

3. Putregaiul alb al  patrunjelului – Sclerotinia sclerotiorum

Simptome:

• Atacul ciupercii în câmp începe prin acoperirea partii bazale a plantelor cu un puf alb dupa care, daca vremea este umeda si calduroasa plantele sunt distruse în întregime.
• În depozite, pe radacinile ce prezinta rani se dezvolta un miceliu albcenuiu, pe care apar corpi negri (scleroti), de diferite forme si marimi.
• Radacinile putrezesc umed, devin moi si sunt decolorate.
• Putrezirea se deosebete de cea produsa de bacteria Erwinia carotovora, care da o masa vâscoasa de tesuturi degradate.

Metode de prevenire si combatere:

• Rotatia culturilor
• Se recomanda araturi adânci, pentru îngroparea resturilor vegetale cu scleroti
• Evitarea excesului de umiditate
• Sortarea atenta a materialului de depozitare, precum si respectarea unei temperaturi apropiate de 0ºC în depozite.

Principalii daunatori sunt:

1. Plosnita vargata a umbeliferelor (Graphosoma Lineatus)

Este o specie monovoltina, ierneaza ca adult in frunzarul padurilor, livezilor sau pe resturile vegetale de pe suprafata solului. Larvele si adultii ataca plantele determinand distrugerea lastarilor floriferi, avortarea florilor  sau impiedica dezvoltarea plantelor.

Metode de combatere:

• Fertilizare echilibrata
• Distrugerea buruienilor
• Tratamente chimice cu Actara 25 WG, Faster 10 CE, Decis Meg EW 50, Pyrinex Quick, Kaiso Sorbie.

2.  Plosnita umbeliferelor (Coreus marginatus) 

Este o specie polifaga si poate ataca si floarea soarelui, tutun sau cartof. Poate ataca toate organele plantei. In caz de atac sever, produce sistavirea semitnelor, uscarea frunzelor si impiedica dezvoltarea plantei.

Metode de combatere:

• Distrugerea buruienilor.
• Tratamente chimice cu Actara 25 WG, Faster 10 CE, Decis Meg EW 50, Pyrinex Quick, Kaiso Sorbie.

3. Limaxul cenușiu (Agriolimax agreste)

Crează în rădăcini prin roadere caverne adânci în care ulterior se instalează bacterii și ciuperci care deteriorează complet aceste rădăcini. Este un melc fără cochilie lung de 5 – 10 cm care prin deplasare pe sol lasă o impresionantă dâră de mucilagiu incolor, lucios.

Metode de combatere:

• Tratamente chimice cu Optimol (15 kg / ha aplicate pe sol primăvara) sau Agrosa.